CSJ. Decizia nr. 212/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 212/2003
Dosar nr. 2904/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. 3782/CA/2002 din 17 septembrie 2002, reclamantul M.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 633 din 10 septembrie 2002 prin care pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a refuzat să-i recunoască acestuia calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de acest act normativ, pentru perioada aprilie 1942 – aprilie 1945, când a suferit persecuţii din motive etnice, urmând statutul de refugiaţi al părinţilor săi care în luna septembrie 1940 au fost expulzaţi din localitatea de domiciliu de către armata maghiară de ocupaţie, fiind nevoiţi să se refugieze în afara zonei de ocupaţie.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor a învederat instanţei că, la data strămutării părinţilor, reclamantul nu era născut, astfel că acesta nu poate avea calitatea de strămutat în sensul reglementării expuse a art. 1 , lit. c) din Legea nr. 189/2000. În opinia pârâtei, pentru ca o persoană să aibă calitatea de strămutat, conform reglementării menţionate, trebuie ca acea persoană să fi existat la momentul strămutării şi să fi avut domiciliul într-o localitate situată în zona de ocupaţie, astfel că de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 nu pot beneficia copiii care s-au născut ulterior strămutării părinţilor.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 537/CA/2002 din 14 octombrie 2002 a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea atacată şi a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că statul primitor este cel care acordă statutul de refugiat în baza căruia, persoana în cauză dobândeşte doar un drept de şedere legală şi temporară pe teritoriul statului primitor, astfel că şi copii născuţi în perioada refugiului dobândesc statutul juridic al părinţilor şi anume, acela de refugiaţi, dobândind ,,în acelaşi timp, cetăţenia şi domiciliul avute de aceştia în statul de origine şi menţinute pe perioada refugiului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, recurenta a reiterat cele susţinute prin întâmpinarea formulată în dosarul instanţei de fond, cauză, solicitând admiterea recursuluui şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului şi al menţinerii hotărârii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Potrivit Legii nr. 189 din 2 noiembrie 2000 prin care a fost aprobată şi totodată, modificată şi completată OG nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază şi persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se într-una din situaţiile prevăzute la art. 1, lit. a) - f) din ordonanţă. Art. 1, lit. c) din ordonanţă citată se referă la persoana, cetăţean român, care a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În conformitate cu prevederile art. 8, alin. (1) din Decretul-lege nr. 188/1990, astfel cum a fost modificat şi completat, dovedirea situaţiilor de persecuţie din motive politice sau etnice se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Analizând actele de stare civilă ale reclamantului, respectiv cartea de identitate şi certificatul de naştere, în raport cu actele oficiale eliberate de organele competente, respectiv, certificatul nr. C-309 din 9 ianuarie 2001 eliberat de Ministerul de Interne - Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Statuluiu şi adeverinţa nr. 771 din 5 martie 2001 eliberată de Primăria comunei Diosig, judeţul Bihor, se constată că, în perioada septembrie 1940 - aprilie 1945, părinţii reclamantului au avut statutul de refugiaţi în localitatea Ictar, judeţul Timiş, fiind expulzaţi din localitatea de domiciliu Diosig, judeţul Bihor, de către armata maghiară de ocupaţie, în afara zonei de ocupaţie. Totodată, se mai constată că reclamantul s-a născut la data de 10 martie 1942 în localitatea Ictar, jud.Timiş, în perioada în care părinţii săi au avut statutul de refugiaţi în această localitate.
Pârâta nu a contestat statutul de refugiaţi al părinţilor reclamantului, ci doar pe cel al reclamantului însăşi, pe motivul că la data strămutării prăinţilor săi, reclamantul nu era născut.
Aprecierea instanţei de fond, potrivit căreia, copii născuţi în perioada refugiului dobândesc statutul juridic al părinţilor, este corectă.
În cazul persoanelor refugiate, statul primitor este cel care acordă statutul de refugiat în baza căruia se dobândeşte dreptul de şedere legală şi temporată pe teritoriul acestui stat, astfel că şi copii născuţi în perioada în care părinţii au avut statutul de refugiaţi, dobândesc statutul juridic al părinţilor, inclusiv cetăţenia şi domiciliul avute de părinţi înainte de refugiere.
Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, situaţie ce a fost doveditiă cu acte oficiale eliberate de organele competente.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu prevederile art. 312, pct. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 537/CA/P din 14 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2117/2003. Contencios. Modificare H.G. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2120/2003. Contencios. Desfiintare ordin M.I.... → |
|---|
