CSJ. Decizia nr. 2682/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si proces-verbal D.R.V.Cluj. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2682/2003
Dosar nr. 2825/2002
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2001 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta SC H. SRL Cluj a solicitat instanţei, anularea deciziei nr. 967 din 28 iunie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, privind soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de control ulterior, încheiat de Direcţia Generală a Vămilor – Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj cu nr. 867 din 30 martie 2001. Reclamanta a solicitat exonerarea sa de plata sumelor cuprinse în actul de control, restituirea sumelor deja acordate, suspendarea cererii de executare silită privind sumele cuprinse în actul de control.
Reclamanta a susţinut că nici organul de control şi nici Ministerul Finanţelor Publice nu au clarificat problema facilităţilor reglementată de art. 13 din Legea nr. 35/1991 şi nici noţiunea de producţie proprie, aşa cum este definită de OG nr. 3/1996. S-a susţinut, de asemenea, că este greşită încadrarea făcută de organul de control, produselor importate, în sensul că acestea sunt uşi în stare dezmembrată, întrucât societatea comercială reclamantă a făcut asupra panourilor termoizolante cu cod tarifar 73089051 multiple intervenţii, în funcţie de comanda clientului şi de locul montării, intervenţii constând în remedieri, tăieri, găuriri, ajustări, montări şi asamblări generale, precum şi alte operaţiuni prevăzute în fişa tehnică – „uşi secţionate". Pe de altă parte, din panourile importate s-au confecţionat şi alte produse, cum ar fi pereţi termoizolanţi, izolări cu panouri termoizolante sau egalizatoare de rampă, închideri golurii cu panouri termoizolante.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 254 din 19 iunie 2002, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC H.C. SRL Cluj-Napoca, împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Vămilor – Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj. A dispus anularea deciziei nr. 967 din 28 iunie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi procesului-verbal de control ulterior încheiat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că activităţile desfăşurate de reclamantă constituie producţie proprie, în sensul prevederilor OG nr. 3/1996 şi că reclamanta beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute de art. 13 din Legea nr. 35/1991 şi respectiv, de art. 5 din OG nr. 12/1995, facilităţile acordându-se în considerarea folosirii produselor în producţia proprie şi nu în funcţie de modul în care exportatorul sau importatorul a identificat produsul şi a făcut încadrarea tarifară a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, precum şi Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursurilor se susţine în esenţă că: instanţa nu a lămurit noţiunea de producţie proprie, în raport cu prevederile OG nr. 3/1996; că întrucât obiectul contractului de import era furnizarea de uşi secţionate cu accesorii, instanţa trebuia să solicite expertului identificarea produselor aferente fiecărui transport supus controlului, precum şi a proceselor aferente de transformare, prelucrare, asamblare, efectuate în concret asupra produselor importate, în vederea obţinerii unor bunuri cu caracteristici distincte faţă de bunurile importate, încorporate fizic şi valoric în produsul nou creat; că instanţa trebuia să cenzureze lipsa concordanţei între documentele justificative întocmite de partenerul extern pentru cele 20 de operaţiuni verificate şi documentele de import întocmite de reclamantă, încadrarea tarifară corectă fiind la poziţia tarifară „UŞI" 73.0830.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Legea nr. 35/1991 prevede în art. 13 că sunt scutite de plata taxelor vamale materiile prime, materialele consumabile, piesele de schimb şi componentele importate, necesare şi folosite efectiv în producţia proprie, pe o perioadă de 2 ani, calculată de la data punerii în funcţiune a obiectivului sau după caz, de la data începerii activităţii, în raport cu forma juridică a investiţiei străine.
OG nr. 12/1995 a prevăzut în art. 5, scutirea de plata taxelor vamale, pe o perioadă de 2 ani pentru materiile prime, materialele, piesele de schimb şi componentele importate, necesare şi folosite efectiv în producţia proprie a investiţiilor străine, care sunt supuse unor procese de prelucrare, transformare sau asamblare, în vederea obţinerii unor bunuri cu caracteristici tehnico-funcţionale sau de altă natură, distincte faţă de cele ale bunurilor importate, încorporate în produsul nou realizat, care se încadrează la o altă poziţie tarifară prevăzută în Tariful Vamal de Import al României.
În sfârşit, OG nr. 3/1996 defineşte în articolul unic, noţiunea de producţie proprie în aplicarea regimului vamal aferent investiţiilor străine, reglementat prin art. 5 din OG nr. 12/1995.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză concluzionează că: „activităţile realizate de societatea reclamantă asupra produselor importate din Olanda, constituie producţie proprie, aşa cum este definită de articolul unic din OG nr. 3/1996". Expertul consemnează că materialele importate, împreună cu alte materiale procurate de pe piaţa internă, au fost supuse unor multiple operaţii de fasonare, îmbinare, asamblare, ŞIefuire, curăţire, grunduire, etc., că panourile secţionate (termoizolatoare) importate au fost folosite de reclamantă şi pentru alte confecţii, decât uşi pentru hale industriale.
Reţinându-se că facilităţile prevăzute de actele normative ce reglementează investiţiile străine, se acordă în considerarea folosirii produselor în producţia proprie, iar nu în funcţie de modul în care exportatorul sau importatorul a identificat produsul şi a făcut încadrarea tarifară, singura condiţie fiind aceea a folosirii produselor în producţie proprie, reclamanta beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 35/1991 şi respectiv, de art. 5 din OG nr. 12/1995.
Aşa fiind, recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj şi de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj, sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare, instanţa făcând o apreciere corectă a probelor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj şi de Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 254 din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2681/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2686/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
