ICCJ. Decizia nr. 3746/2003. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3746/2003
Dosar nr. 523/2002
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de sesizare nr. 40 din 12 septembrie 2000, Compartimentul de Control Financiar al Camerei de Conturi Maramureş a solicitat obligarea pârâtelor M.A.L., B.M. şi L.A. să plătească Centrului de Plasament pentru Copiii Şcolari Bocicoiu Mare suma de 32.039.969 lei, reprezentând salarii nete, acordate necuvenit (17.249.289 lei), şi obligaţii aferente (14.790.675 lei).
S-a susţinut că în perioada septembrie – decembrie 1998, s-au stabilit greşit salariile de bază pentru personalul Centrului, prin indexarea succesivă a valorii de referinţă din Legea nr. 154/1998 cu procentul de 2,5% lunar la care s-au adăugat compensările prevăzute de art. 2 din HG nr. 208/1998.
Prin sentinţa nr. 24 din 12 iunie 2001, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Maramureş, a admis în parte actul de sesizare; a obligat pârâtele la plata sumei de 17.249.289 lei reprezentând salarii acordate necuvenit în perioada septembrie – decembrie 1998 şi la 14.790.625 lei, obligaţii financiare virate în plus la diverse bugete, plus folosul nerealizat aferent acestei sume, calculat prin aplicarea dobânzii practicate de B.N.R. de 42,98% cu începere de la data efectuării plăţilor şi până la achitarea integrală a debitului.
Prin aceeaşi hotărâre s-a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata folosului nerealizat, aferent sumei de 17.249.289 lei şi s-a dispus obligarea pârâtei M.A.L. la 6.139.500 lei, diferenţă onorariu expertiză şi împreună cu celelalte două pârâte B.M. şi L.A. la 130.000 lei fiecare, cheltuieli de judecată către stat.
S-a reţinut că prejudiciul reţinut de controlorii financiari este real, confirmat ca atare şi de expertiza contabilă efectuată în cauză, precum şi vinovăţia pârâtelor M.A.L. care, în calitate de director, ordonator de credite, nu a emis dispoziţii de salarizare şi nu a întocmit statele de funcţiuni; B.M., contabil şef a aplicat viza de control preventiv fără a verifica legalitatea statelor de funcţiuni şi plată; L.A. care a întocmit statele de plată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 154/1998.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs jurisdicţional M.A.L., B.M. şi L.A. care, în esenţă, au susţinut că nu se fac vinovate de producerea prejudiciului, statele de funcţiuni fiind întocmite în condiţiile legii, iar salarizarea făcută corect. În opinia recurentelor, prejudiciul nu este cert şi actual, iar sumele încasate necuvenit trebuiau recuperate de la beneficiarii direcţi.
Prin Decizia nr. 506 din 23 octombrie 2001, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursurile şi a obligat pe fiecare recurent în parte la câte 100.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că până în luna octombrie 1998, salariile personalului Centrului de plasament pentru copiii şcolari Bocicoiu Mare s-a făcut corect în spiritul dispoziţiilor Legii nr. 154/1998.
Din luna octombrie, urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 14/1998, cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1998, nu s-a mai putut aplica indexarea lunară a salariilor cu 2,5%, conform art. 6 din ordonanţă.
Contrar acestor prevederi, Centrul de Plasament Bocicoiu Mare a continuat să aplice indexarea, ceea ce a condus la producerea prejudiciului constatat de controlorii financiari.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, M.A.L., B.M. şi L.A.
Recurentele M.A.L. şi L.A., au susţinut, în esenţă, nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi care, printr-o eronată interpretare a probatoriilor, a apreciat ca fiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta producătoare de prejudiciu şi modul de îndeplinire al atribuţiilor lor de serviciu.
Astfel, recurentele au susţinut că din iulie 1998, Centrul de Plasament s-a subordonat ierarhic Consiliului Judeţean Maramureş, situaţie în care controlul financiar asupra modului de stabilire al salariilor, întocmirea deciziilor de încadrare şi a statelor de funcţiune revenea Direcţiei pentru Protecţia Copilului care, însă, nu a semnalat nici o neregulă la verificările efectuate.
Astfel fiind, greşit s-a apreciat că se fac vinovate de producerea prejudiciului, nefiind dovedită existenţa unor atribuţii legate de întocmirea deciziilor de încadrare şi a statelor de plată.
În plus, fiind sume încasate necuvenit, aşa cum au stabilit controlorii financiari, recuperarea lor se impunea a fi făcută de la beneficiarii direcţi în principal.
La rândul său, B.M. prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 506/2003, a susţinut lipsa vinovăţiei sale în producerea pagubei, susţinând că obligativitatea întocmirii statelor de plată şi statelor de funcţiuni revenea numitei L.A. - persoana cu atribuţii de salarizare.
Viza de control preventiv pe care în virtutea calităţii sale de contabil şef era obligată să o aplice pe documentele întocmite de L.A., nu presupunea şi verificarea salariului de încadrare pentru fiecare angajat, această răspundere aparţinând directorului, ordonator de credite - M.A.L.
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
În calitate de director al Centrului de Plasament pentru Copiii Şcolari Bocicoiu Mare şi ordonator de credite, M.A.L. avea obligaţia, conform fişei postului şi în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 154/1998, să stabilească salariile de bază pentru personalul unităţii şi să întocmească statele de funcţiuni. La rândul său L,A,, secretar, avea obligaţia să întocmească statele de plată şi în fine, B,M,, contabil şef să aplice viza de control preventiv confirmând astfel legalitatea acestor acte.
Prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a acestor atribuţii, cele trei angajate au creat o pagubă determinată de aplicarea indexării de 2,5% pentru salariile calculate în perioada octombrie – decembrie 1998, în totală contradicţie cu dispoziţiile art. 6 al OUG nr. 14/1998 şi art. 24 al Legii nr. 154/1998.
Invocarea de către recurente, în susţinerea nevinovăţiei lor, a rezultatelor controalelor făcute de controlorii financiari din cadrul Consiliului Judeţean Maramureş este nerelevantă şi, de altfel corect a fost înlăturată prin hotărârile Colegiului jurisdicţional şi secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, întrucât ele nu au avut ca obiective verificarea modului de acordare a drepturilor salariale în perioada octombrie – decembrie 1998.
În fine, referitor la posibilitatea de recuperare a prejudiciului de la beneficiarii direcţi, cum în cauză natura răspunderii stabilite în sarcina pârâtelor recurente a fost definită corect, ca fiind delictuală, prejudiciul fiind rezultatul încălcării unor obligaţii legale, în mod corect s-a reţinut ca o asemenea modalitate rămâne la latitudinea unităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de L.A., M.L. şi B.M. împotriva deciziei civile nr. 506 din 23 octombrie 2001 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3745/2003. Contencios. Modificare partiala... | ICCJ. Decizia nr. 3747/2003. Contencios. Recurs anulare acte... → |
|---|
