ICCJ. Decizia nr. 3748/2003. Contencios. Refuz vizare tabele de pasageri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3748/2003
Dosar nr. 912/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 noiembrie 2002, reclamantele SC O.T. SRL, SC E.P. SRL, SC V.I. SRL şi SC M. SRL, toate cu sediul în Cluj Napoca, au chemat în judecată Autoritatea Rutieră Română, solicitând obligarea pârâtei la vizarea tabelelor de pasageri, întocmite şi prezentate conform OG nr. 44/1997, modificată prin Legea nr. 105/2000, a normelor metodologice şi a caietului de sarcini, fără condiţionări suplimentare, precum şi la repararea pagubei cauzate prin refuzul nejustificat al vizelor anterioare.
În motivarea cererii, reclamantele au învederat că desfăşoară activitatea de transport de persoane, prin curse ocazionale, altele decât turistice, deţinând licenţe de transport, iar pentru autoturismele utilizate, pârâta a emis licenţe de execuţie.
Începând din 1 septembrie 2002, pârâta a refuzat aplicarea vizei pe tabelele de pasageri întocmite conform legii, condiţionând stampilarea de îndeplinirea unor obligaţii care nu sunt prevăzute de lege.
Potrivit art. 43 din Normele metodologice de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere, aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001, la efectuarea transporturilor rutiere de persoane, prin curse ocazionale sau turistice, operatorul de transport rutier public trebuie să deţină suplimentar documentul de control sau lista de pasageri întocmită, parafată şi barată după ultimul călător, de către beneficiar.
Prin sentinţa civilă nr. 91 din 23 ianuarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei să vizeze tabelele de pasageri întocmite de reclamante, cu respectarea dispoziţiilor OG nr. 44/1997, cu modificările ulterioare, respingând cererea privind despăgubirile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în raport cu dispoziţiile aplicabile în cauză – art. 43 lit. a) din Ordinul nr. 1842/2001 emis de Ministerul Construcţiilor, Transporturilor şi Turismului, transportatorul este cel care completează şi barează lista de pasageri, după ultimul călător, acest document fiind necesar să existe la bordul autoturismului pe durata transportului.
Orice condiţionare impusă la vizarea listelor de pasageri, nespecifică tipului de transport ocazional şi care adaugă la lege, este de natură să vatăme drepturile legale ale reclamantelor, iar refuzul autorităţii administrative de a viza listele întocmite legal, este nejustificat.
Cererea de despăgubiri a fost respinsă, neprecizându-se cuantumul lor şi nefăcându-se dovezi privind existenţa şi întinderea pagubei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că având printre atribuţii şi verificarea legalităţii modului de efectuare a transporturilor ocazionale internaţionale, a urmărit controlarea bunei-credinţe a operatorilor de transport.
În acest context, vizarea tabelelor de pasageri, după ce acestea au fost întocmite, parafate şi barate conform Ordinului nr. 1842/2001, cu respectarea recomandărilor prevăzute în adresa nr. 19659 din 14 august 2002, nu reprezintă o încălcare a vreunei dispoziţii legale şi nu aduce vreo vătămare a drepturilor reclamantelor.
De altfel, a mai arătat pârâta, măsurile luate sunt în concordanţă cu programul Guvernului României, privind stagnarea migraţiei ilegale şi traficului de persoane.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi respingerea acţiunii.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Aşadar, obiectul unei acţiuni în contencios administrativ nu poate consta doar într-o obligaţie de a face, fără a se solicita anularea sau emiterea actului administrativ, ce constituie expresia manifestării unilaterale de voinţă a autorităţii, în exercitarea funcţiei sale publice.
În cauză, reclamantele, deşi au arătat că acele condiţii suplimentare impuse de pârâtă pentru aplicarea vizei pe listele de pasageri, sunt prevăzute în adresa nr. 19659 din 14 august 2002 a Autorităţii Rutiere Române, înscris care ar reprezenta o încălcare a dispoziţiilor legale în vigoare, nu au solicitat anularea acelei circulare, despre care au pretins că le vatămă drepturile recunoscute de Legea nr. 105/2000, de aprobare a OG nr. 44/1997 şi de Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 1842/2001.
Astfel fiind, este greşită soluţia instanţei, prin care s-a dispus obligarea pârâtei, prin Agenţia Cluj, să vizeze tabelele de pasageri, cu respectarea dispoziţiilor OG nr. 44/1997, în condiţiile în care nu a fost contestat actul administrativ de autoritate nr. 19659 din 14 august 2002 şi nu s-a dispus anularea lui.
Pe de altă parte, instanţa nu a avut în vedere împrejurarea că pârâta Autoritatea Rutieră Română este unica instituţie abilitată prin lege, să exercite controlul respectării reglementărilor interne şi internaţionale specifice transporturilor rutiere.
Măsura specificată în nota internă nr. 19659/2002m privind necesitatea solicitării de către operatorii de transport a ştampilării listelor de pasageri în punctele de trecere a frontierei, de către poliţia de frontieră, nu contravine prevederilor OG nr. 44/1997, modificată şi aprobată prin Legea nr. 105/2000 şi nici dispoziţiilor cuprinse în Ordinul nr. 1842/2001, urmărindu-se verificarea bunei-credinţe a transportatorilor privind întocmirea documentelor specifice activităţii de transport ocazional de persoane.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul declarat în cauză, va casa sentinţa atacată şi în fond, va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română, împotriva sentinţei civile nr. 91 din 23 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de SC O.T. SRL Cluj Napoca, SC E.P. SRL Cluj Napoca, SC M. SRL Cluj Napoca şi SC V.I. SRL Cluj Napoca.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3747/2003. Contencios. Recurs anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 3749/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
