ICCJ. Decizia nr. 3750/2003. Contencios. Refuz eliberare autorizatie de comisionar vamal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3750/2003
Dosar nr. 1883/2002
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 3 aprilie 2002, reclamanta SC M.S. SRL a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor, solicitând obligarea acesteia să-i elibereze autorizaţia de comisionar în vamă pe lângă Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Interior Arad, precum şi anularea refuzului comunicat cu adresele 9114 din 19 februarie 2001 şi 14337 din 18 martie 2002.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că a funcţionat ca şi comisionar vamal, având autorizaţie în acest sens, sub altă denumire. Cu toate acestea, ulterior intrării în vigoare a HG nr. 1114/2001, i-a fost refuzată eliberarea autorizaţiei, deşi a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 83 alin. (2) din acest act normativ.
Prin sentinţa civilă nr. 129 din 28 mai 2002, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea, a anulat adresele contestate de reclamantă şi a obligat pârâta Direcţia Generală Vamală să emită autorizaţie de comisionar în vamă pe lângă Biroul Vamal de Control şi Vămuire de Interior Arad. Totodată, a obligat pârâta la 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că pârâta şi-a motivat refuzul exclusiv pe dispoziţiile art. 83 alin. (1) din HG nr.1114/2001, în sensul dreptului său exclusiv de a stabili numărul de societăţi autorizate, în calitate de comisionar în vamă, fără a putea dovedi dacă criteriile avute în vedere au fost cele legale, respectiv volumul de activitate şi personal al Biroului Vamal Arad.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad, susţinând că instanţa fondului a respins greşit excepţia tardivităţii formulării acţiunii în contencios, faţă de data comunicării deciziei nr. 9114/2002, respectiv 1 martie 2002; că reclamanta nu a făcut dovada dreptului recunoscut de lege, ce i-ar fi fost vătămat în sensul dispoziţiilor Legii nr. 29/1990, întrucât dreptul de comisionar în vamă i-a încetat de drept la expirarea celor 60 de zile calculate după intrarea în vigoare a HG nr. 1114/2001; că potrivit art. 83 din HG nr. 1114/2001 se recunoaşte dreptul exclusiv al Direcţiei Generale a Vămilor, de a stabili numărul de societăţi autorizate în calitate de comisionar în vamă, ceea ce înseamnă ca hotărârea Curţii de Apel Timişoara, încalcă această dispoziţie şi permite instanţei să se substituie autorităţii vamale şi în fine, că practic nu s-a observat că cererea de autorizare formulată de reclamantă, nu era însoţită şi de dovada din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile impuse prin art. 83 alin. (2), avizată de Direcţia Regională Interjudeţeană.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
În ce priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii, în mod corect a fost respinsă de instanţa fondului, termenul de sesizare al instanţei de contencios, fiind calculat de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă, formulată în condiţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 şi nu de la comunicarea actului ce face obiectul contestaţiei.
Referitor la celelalte critici, urmează a se reţine că SC M.S. SRL Arad a funcţionat în calitate de comisionar vamal pe lângă Biroul Vamal Arad, sub o altă denumire şi în baza autorizaţiei nr. 272/2000, emisă în temeiul HG nr. 626/1997. O dată cu aprobarea noului Regulament Vamal prin HG nr. 1114/2001, în conformitate cu dispoziţiile art. 82, reclamanta a formulat cerere de autorizare, în sensul noilor reglementări, la 7 decembrie 2001, cerere însoţită de avizul favorabil al Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene, dreptul său recunoscut de lege, fiind cel conferit de dispoziţiile HG nr. 1114/2001.
Împrejurarea că potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) HG nr. 1114/2001, Direcţia Generală a Vămilor este abilitată să stabilească numărul de societăţi care pot funcţiona ca şi comisionar în vamă, nu înseamnă dreptul discreţionar, necenzurabil al autorităţii vamale, întrucât potrivit aceloraşi dispoziţii ea trebuie să aibă în vedere în mod obligatoriu volumul de activitate şi numărul de personal pentru fiecare birou vamal în parte.
Cum în cauză pârâta nu a putut justifica motivul refuzului de autorizare al reclamantei, în mod corect instanţa a dispus obligarea la eliberarea acestei autorizaţii.
De altfel, la 16 mai 2003, pârâta a revenit asupra acestui refuz şi a eliberat reclamantei autorizaţia de comisionar în vamă, nr. 289, cu termen de valabilitate nelimitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de formulată de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad, împotriva sentinţei civile nr. 129 P I/CA din 28 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3749/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 3751/2003. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
