ICCJ. Decizia nr. 3752/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.si aviz al Baroului Dolj. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3752/2003
Dosar nr. 18/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 februarie 2002, reclamanta U.M. a chemat în judecată pe pârâţii U.A.R. şi Baroul Dolj, solicitând anularea deciziei nr. 1121 din 13 iunie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R., a deciziei nr. 8579 din 15 decembrie 2001, emisă de Consiliul U.A.R. şi obligarea pârâţilor să întocmească Decizia de primire a sa în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin cele două decizii contestate, i-a fost încălcat dreptul de a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, deşi a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru exercitarea acestei profesii.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 278 din 24 septembrie 2002, prin care a admis acţiunea, a anulat deciziile nr. 1121 din 13 iunie 2001 şi nr. 8579 din 15decembrie 2001 şi avizul nefavorabil al Baroului Dolj, obligând pârâţii să înscrie pe reclamantă în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că deciziile emise de U.A.R. sunt nelegale, întrucât reclamanta îndeplineşte atât condiţiile generale stabilite de art. 11 din Legea nr. 51/1995, republicată, cât şi condiţiile speciale prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din aceiaşi lege, pentru a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, au declarat recurs pârâţii U.A.R. şi Baroul Dolj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenţii au susţinut că instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, care nu prevăd un drept, ci numai o posibilitate pentru anumite categorii de persoane de a fi primite în profesie, cu scutire de examen, iar organele competente, Comisia Permanentă şi Consiliul U.A.R., decid asupra fiecărui caz în parte, pe baza avizului dat de baroul unde s-a depus cererea şi care cunoaşte activitatea anterioară a petentului.
Recurenţii au arătat că intimata nu a primit un aviz favorabil de scutire de examen, pentru că nu a dovedit existenţa unor aptitudini fizice şi psihice, necesare exercitării profesiei şi are vârsta de pensionare, astfel încât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 28 din Statutul profesiei de avocat, pentru a fi primită în profesie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corect dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, care prevăd că, la cerere, poate fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesie, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puţin 10 ani.
Constatând că intimata îndeplineşte atât condiţiile legale, cât şi condiţiile statutare pentru a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, instanţa de fond a apreciat judicios că este nejustificat refuzul exprimat de recurenţi în conţinutul celor două decizii şi al avizului negativ.
Susţinerea din recurs privind lipsa unui drept recunoscut de lege intimatei, care să fi fost vătămat prin actele de respingere a cererii sale de primire în profesie, cu scutire de examen, este nefondată.
Îndeplinind condiţia de a fi exercitat timp de cel puţin 10 ani una din profesiile juridice prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, intimata este titulară a dreptului de a solicita primirea în profesie, cu scutire de examen, iar soluţia dată cererii sale de organele de conducere ale profesiei, trebuie întemeiată pe criterii obiective şi nu poate fi rezultatul exercitării discreţionare a dreptului lor de decizie.
Din actele dosarului, rezultă că intimata a îndeplinit funcţia de consilier juridic timp de 39 ani, a prezentat întreaga documentaţie necesară primirii în profesie şi la data de 8 iunie 2001, a participat la testul organizat de Baroul Dolj, pentru verificarea cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, conform art. 65 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, art. 32 şi 52 din Statutul profesiei de avocat.
Atât în procesul-verbal nr. 6, încheiat în şedinţa de consiliu de la 8 iunie 2001, cât şi în avizul negativ întocmit la 11 iunie 2001, Baroul Dolj nu a motivat concluziile sale privind obţinerea de către intimată a unui rezultat nesatisfăcător la examinarea cunoştinţelor despre reglementarea profesiei de avocat.
În atare situaţie, U.A.R. şi-a întemeiat greşit deciziile nr. 1121 din 13 iunie 2001 şi nr. 8579 din 15 decembrie 2001, pe avizul emis de Baroul Dolj, cu atât mai mult, cu cât acesta act are un caracter consultativ.
De asemenea, la întocmirea celor două decizii contestate, U.A.R. a aplicat greşit dispoziţiile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, motivând, ca de altfel şi în prezentul recurs, că intimata nu poate fi primită în profesie, pentru că a împlinit vârsta de pensionare.
Intimata a solicitat primirea în profesia de avocat la data de 1 februarie 2001, dată la care reglementarea legală şi statutară a profesiei nu prevedeau condiţia unei vârste limită, până la care se poate cere dobândirea calităţii de avocat.
Dispoziţiile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat prevăd că se poate formula cerere de primire în profesie cu cel puţin 5 ani anterior împlinirii vârstei standard de pensionare, dar potrivit art. 193 din acelaşi statut, prevederile respective, deşi au fost adoptate de Consiliul U.A.R., în sesiunea din 17 – 18 martie 2001, au intrat în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial.
Faţă de data la care intimata a solicitat primirea în profesia de avocat, se constată U.A.R. a aplicat greşit o prevedere statutară intrată în vigoare ulterior.
În consecinţă, soluţia de anulare a actelor întocmite de recurenţi este legală şi temeinică, astfel încât, nefiind motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge cele două recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de U.A.R. şi Baroul Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 278 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3751/2003. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... | ICCJ. Decizia nr. 3753/2003. Contencios. Anulare decizie de... → |
|---|
