ICCJ. Decizia nr. 1156/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1156/2004
Dosar nr. 524/2003
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 aprilie 2001, reclamanta SC E.C. SRL Dăneasa, judeţul Olt, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 357 din 7 februarie 2001, întocmit de Circumscripţia Financiară Drăgăneşti-Olt şi a deciziei nr. 63 din 13 martie 2001, emisă de D.G.F.P. a judeţului Olt.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actele contestate a fost nelegal obligată să plătească la bugetul statului, suma de 9.648.711 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.
Curtea de Apel Craiova a pronunţat sentinţa civilă nr. 730 din 4 octombrie 2001, prin care a admis acţiunea şi a anulat în totalitate actele de control fiscal, dar această hotărâre a fost casată, urmare a admiterii recursului declarat de D.G.F.P. a judeţului Olt, prin Decizia nr. 2260 din 18 iunie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie şi s-a dispus rejudecarea cauzei, în contradictoriu cu pârâta Circumscripţia Financiară Drăgăneşti-Olt, la aceeaşi instanţă.
În fond după casare, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 329 din 8 noiembrie 2002, prin care a admis acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. a judeţului Olt şi Circumscripţia Financiară Drăgăneşti-Olt şi a anulat actul de control întocmit la 7 februarie 2001, precum şi Decizia nr. 63 din 13 martie 2001, exonerând reclamanta de răspundere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta beneficiază de facilităţile prevăzute în art. 4 din OUG nr. 163/2000 şi nu datorează majorările de întârziere aferente impozitului pe profit, pentru că în termenul de 15 zile de la comunicarea debitului, în sumă de 10.992.608 lei, a efectuat plata prin compensare, cu suma de 15.107.648 lei, reprezentând T.V.A. de rambursat şi constatat prin procesul-verbal nr. 1 din 12 ianuarie 2002.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal a declarat recurs D.G.F.P. a judeţului Olt, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurenţii au susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat că intimata-reclamantă beneficiază de facilităţile fiscale acordate prin OUG nr. 163/2000, deşi nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 11 din acest act normativ, în sensul că diferenţa de plată, în sumă de 10.757.851 lei, nu a fost achitată la bugetul statului în termen de 15 zile de la comunicarea actului de constatare a debitului, procesul-verbal nr. 1 din 12 ianuarie 2001.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal nr. 357 din 7 februarie 2001, Circumscripţia Financiară Drăgăneşti-Olt a reţinut că intimata-reclamanta nu este în drept să beneficieze de scutirea la plată a majorărilor de întârziere în sumă de 9.648.711 lei, pentru că nu a achitat debitul de 10.757.851 lei reprezentând, de asemenea, majorări de întârziere, stabilite prin actul de control nr. 94 din 11 ianuarie 2001, comunicat la data de 17 ianuarie 2001.
Instanţa de fond a constatat corect nelegalitatea procesului-verbal nr. 357 din 7 februarie 2001 şi a deciziei nr. 63 din 13 martie 2001, prin care D.G.F.P a judeţului Olt a respins contestaţia intimatei-reclamante.
Anulând cele două acte administrative, instanţa de fond a constatat judicios că intimata-reclamantă beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute în art. 11 din OUG nr. 163/2000 şi potrivit cărora, debitorii sunt scutiţi de plata majorărilor de întârziere, dacă achită, în termen de 15 zile de la data încheierii sau a comunicării documentelor de verificare sau de constatare, diferenţele de impozite şi taxe şi majorările de întârziere aferente acestora, constatate ulterior de organele competente pentru perioada de până la 15 decembrie 2000.
Pentru stingerea debitului, în sumă de 10.757.851 lei, stabilit în procesul-verbal nr. 94 din 11 ianuarie 2001, intimata-reclamantă a solicitat Circumscripţiei Financiare Drăgăneşti-Olt, la data de 19 ianuarie 2001, compensarea cu suma de 15.107.648 lei, reprezentând T.V.A. de rambursat.
Deşi în procesul-verbal nr. 357 din 7 februarie 2001, Circumscripţia Financiară Drăgăneşti-Olt a confirmat creanţa intimatei-reclamante, în sumă de 15.110.647 lei, reprezentând T.V.A. de rambursat şi a acceptat ca în limita acestei sume să fie compensate debitele stabilite prin actul de control nr. 94 din 11 ianuarie 2001, a procedat nelegal şi în fapt, a compensat majorările de întârziere în sumă de 9.648.711 lei, şi nu majorările de întârziere în sumă de 10.757.851 lei.
Compensarea astfel efectuată, a vătămat dreptul recunoscut intimatei-reclamante, de art. 11 din OUG nr. 163/2000, pentru că organul de control nu a avut în vedere obiectul cererii de compensare formulată pentru stingerea debitului de 10.757.851 lei, constatat în procesul-verbal nr. 94 din 11 ianuarie 2001, iar nu pentru debitul de 9.648.711 lei, a cărui executare era condiţionată de plata primului debit, în termen de 15 zile de la comunicarea actului de control nr. 94 din 11 ianuarie 2001.
Recurenţii nu au contestat această situaţie de fapt, dovedită cu înscrisuri şi raportul de expertiză contabilă, la care nu au formulat obiecţiuni.
De altfel, în Decizia nr. 63 din 13 martie 2001, D.G.F.P. a judeţului Olt nu a analizat contestaţia sub aspectul compensării debitului intimatei-reclamante, cu creanţa acesteia, rezultate din admiterea cererii sale de rambursare a T.V.A. De asemenea, la judecata pe fond şi în prezentul recurs, recurenţii-pârâţi nu au formulat apărări privind compensarea intervenită şi efectul acesteia de a stinge debitul intimatei-reclamantei, pentru majorările de întârziere, în sumă de 10.757.851 lei.
Pentru considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Olt, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor, împotriva sentinţei civile nr. 329 din 8 octombrie 2002, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1155/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1157/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
