ICCJ. Decizia nr. 1444/2004. Contencios. Anulare în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1444/2004
Dosar nr. 436/2003
Şedinţa publică din 16 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 aprilie 2002, reclamanţii M.I., M.V., B.C., P.M., C.Ş., C.R., V.I., C.G., S.Ş., S.S., T.E., T.Ş.,T.M., Ţ.V., S.Si., F.C., N.V., Ş.F., G.M., C.D., I.M. şi T.I. au solicitat ca în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, să se dispună anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 0589 din 2 septembrie 1993 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru SC I.C. Beclean, motivând că prin acest act le-a fost vătămat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 12,57 ha.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 332 din 5 septembrie 2002, prin care a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat pârâtei SC I.C. SA Beclean, a intrat în circuitul civil, fiind opozabil tuturor de la data când dreptul astfel dobândit, a fost intabulat în C.F.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs, reclamanţii, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 - 10 C. proc. civ.
Recurenţii au susţinut că soluţia dată de instanţa de fond, excepţiei de necompetenţă materială, este greşită, întrucât trebuia pronunţată o hotărâre de declinare a competenţei în favoarea instanţei de drept comun, şi nu să fie respinsă acţiunea, ca inadmisibilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente de fapt şi de drept, care vor înlocui motivarea hotărârii atacate:
Instanţa de fond a respins corect excepţia de necompetenţă materială şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., s-a pronunţat în pricina având ca obiect cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 0589 din 2 septembrie 2003, emis în cadrul procedurii prevăzute de hotărârea nr. 834/1991, de o autoritate a administraţiei publice centrale, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
De altfel, se constată că şi recurenţii, deşi au criticat soluţia dată excepţiei de necompetenţă materială, au arătat în memoriul de recurs, că litigiul lor este de contencios administrativ şi că, în această materie, competenţa de a se pronunţa în primă instanţă aparţine curţilor de apel, dacă actul atacat a fost întocmit de o autoritate publică centrală.
Inadmisibilitatea acţiunii formulate de recurenţii-reclamanţi a fost constatată de instanţa de fond pentru neîndeplinirea condiţiilor de sesizare a sa prevăzute în Legea nr. 29/1990.
Astfel, în hotărârea atacată s-a reţinut corect că actul contestat, certificatul seria M.07 nr. 0589 a fost emis la data 2 septembrie 1993 şi dreptul real atestat intimatei-pârâte SC I.C. SA Beclean a fost înscris în C.F. nr. 2362 Beclean, conform extrasului C.F. eliberat la 16 iunie 1998 de Judecătoria Beclean.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut corect că, urmare a realizării formelor de publicitate imobiliară, înscrierea din C.F. referitoare la dreptul de proprietate al societăţii intimate, a devenit opozabilă faţă de terţi de la data înregistrării cererii, potrivit art. 27 din Legea nr. 7/1996. În consecinţă, de la această dată, recurenţii-reclamanţi aveau obligaţia ca, în termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, să îndeplinească procedura prealabilă administrativă şi să formuleze acţiunea în justiţie pentru anularea actului prin care au considerat că a fost vătămat propriul lor drept de proprietate.
Aceste condiţii procedurale privind sesizarea instanţei de contencios administrativ nu au fost respectate de recurenţii-reclamanţi, situaţie în raport cu care este legală şi temeinică hotărârea de respingere a acţiunii lor, ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse şi constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I., M.V., B.C., P.M., C.Ş., C.R., V.I., C.G., S.Ş., S.S., T.E., T.Ş.,T.M., Ţ.V., S.Si., F.C., N.V., Ş.F., G.M., C.D., I.M. şi T.I., împotriva sentinţei civile nr. 332 din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1442/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 1447/2004. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
