ICCJ. Decizia nr. 1498/2004. Contencios. Refuz analizare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1498/2004
Dosar nr. 2484/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC C. SA Dolj a chemat în judecată, pe pârâta A.V.A.B. Bucureşti, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă, să analizeze cererea acesteia, privind încadrarea în Programul de măsuri şi restructurare financiară, program reglementat de OUG nr. 56/2002.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit pârâta a refuzat să o încadreze în Programul de măsuri de restructurare financiară reglementat de OUG nr. 56/2002, motivat de faptul că ar fi depus tardiv, cererea, deoarece despre datoria societăţii către Banca A. SA Bucureşti, aceasta nu a avut cunoştinţă, decât la data când a fost comunicat titlul executoriu, datoria respectivă nefiind evidenţiată nici în caietul de sarcini depus la data cumpărării.
S-a mai arătat în acţiune, că cererea formulată, privind încadrarea în Programul de măsuri de restructurare financiară, s-a bazat pe faptul că societatea reclamantă este un agent economic viabil din domeniul agricol, iar depăşirea termenului de 60 zile prevăzut de HG nr. 718/2002, nu-i este imputabil.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa civilă nr. 218/2003, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a respins excepţiile invocate de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să analizeze cererea privind încadrarea reclamantei, în Programul de măsuri de restructurare financiară, reglementat de OUG nr. 56/2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că termenul de 60 zile prevăzut de art. 2 din HG nr. 718/2002, curge pentru reclamantă, de la data de 19 februarie 2003, dată la care i s-a comunicat titlul executor privind datoria reţinută în sarcina sa, ca urmare a cesiunii de creanţă, deoarece anterior acestei date, nu a avut cunoştinţă de această datorie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termenul legal, pârâta A.V.A.B.
În motivarea recursului, pârâta-recurentă a susţinut că:
- hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, în raport cu dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998;
- instanţa nu a motivat în fapt şi în drept, de ce răspunsul dat de A.V.A.B., este ilegal;
- greşit a considerat instanţa, că procedura prealabilă prevăzută de art. 46 din OUG nr. 51/1998, a fost îndeplinită.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 - 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, intimata-reclamantă a solicitat „să se constate că este ilegal, refuzul" recurentei-pârâte de a-i analiza cererea de încadrare în Programul de măsuri de restructurare financiară, reglementat de OUG nr. 56/2002.
Acţiunea a fost întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990 „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative, de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente…".
Având în vedere obiectul acţiunii, respectiv constatarea unui refuz nejustificat în rezervarea unei cereri, în mod corect instanţa stabilind cadrul legal aplicabil (Legea nr. 29/1990), a respins excepţia de necompetenţă invocată de recurentă, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998, care se referă la cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.B.
Or, aşa cum s-a arătat, obiectul acţiunii cu care a fost învestită instanţa, îl constituie constatarea unui refuz nejustificat, şi nu valorificarea unor drepturi sau obligaţii.
Cât priveşte susţinerea recurentei, formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, în sensul că hotărârea nu este motivată cu privire la „ilegalitatea refuzului", Curtea o va respinge ca neîntemeiată, deoarece, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei, instanţa fondului a făcut o amplă motivare, atât în fapt, cât şi în drept, în legătură cu termenul de 60 zile prevăzut în HG nr. 718/2002, termen invocat de recurentă, în răspunsul prin care a fost respinsă cererea intimatei, de încadrare în Programul de măsuri de restructurare financiară, reglementat de OUG nr. 56/2002.
Sub acest aspect, instanţa în mod corect a reţinut că depăşirea termenului de 60 zile nu-i poate fi imputabil intimatei-reclamante, deoarece aceasta nu a avut cunoştinţă şi nici nu a putut avea cunoştinţă de existenţa datoriei către A.V.A.B., până la data la care i-a fost comunicat titlul executoriu, respectiv 19 februarie 2003.
De altfel, recurenta nu a invocat prin motivele de recurs, că în mod greşit s-ar fi reţinut că termenul de 60 zile curge de la 19 februarie 2003.
Or, ceea ce instanţa avea de cenzurat în condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, era tocmai faptul dacă refuzul de soluţionare a cererii intimatei, motivat de faptul că termenul de 60 zile a fost depăşit, este legal sau nu.
Printr-un ultim motiv de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit instanţa a reţinut că procedura prealabilă prevăzută de art. 46 din OUG nr. 51/1998, a fost îndeplinită, susţinere ce urmează a fi înlăturată ca neîntemeiată.
Astfel, aşa cum s-a arătat, cadrul legal aplicabil în speţă, este Legea nr. 29/1990, în raport cu care, procedura prealabilă prevăzută în art. 5 a fost îndeplinită, în sensul că prin adresa nr. 2747 din 5 martie 2003, intimata a solicitat A.V.A.B., să constate că este un agent economic viabil şi să o încadreze în Programul prevăzut de OUG nr. 56/2002.
Faţă de această cerere, recurenta a formulat răspunsul cu nr. 3610 din 24 martie 2003, prin care cererea este respinsă, răspuns faţă de care s-a formulat acţiunea ce formează alineatul prezentului dosar.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 46 din OUG nr. 51/1998, invocate de recurentă, ci dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, având în vedere obiectul acţiunii şi cadrul legal aplicabil.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat, sentinţa pronunţată fiind legală şi în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V.A.B. împotriva sentinţei civile nr. 218 din 24 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1477/2004. Contencios. Refuz acordare daune... | ICCJ. Decizia nr. 1521/2004. Contencios. Anulare decizie şi act... → |
|---|
