ICCJ. Decizia nr. 1477/2004. Contencios. Refuz acordare daune morale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1477/2004
Dosar nr. 4528/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 iunie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul H.l. a chemat în judecată Ministerul Public, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 800.000 milioane lei daune morale, pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat, susţinând că Parchetul nu a reuşit să identifice şi să sancţioneze persoanele vinovate, el executând 3 luni închisoare pentru complicitate la furt. S-a mai arătat că, deşi reclamantul a sesizat erorile comise de Judecătoria Bozovici, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie nu a luat nici o măsură.
Prin sentinţa civilă nr. 1371/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul, arătând că instanţa a reţinut nefondat că nu există o cerere adresată Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie; că a executat 3 luni închisoare pentru complicitate la furt, în timp ce autorii infracţiunii au fost achitaţi; că în privinţa daunelor morale, există cazuri similare (Decizia penală nr. 2554/2001 a Curţii Supremă de Justiţie, secţia penală).
Verificând cauza, în funcţie de motivele de recurs formulate în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative, de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Acţiunea reclamantului, având ca singur petit, obligarea pârâtului la daune morale, nu circumscrie dispoziţiilor legale sus-menţionate, astfel încât nu este admisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H.I.
În măsura în care recurentul se consideră victima unei erori judiciare în materie penală sau este nemulţumit de felul în care au acţionat organele subordonate Ministerului Public, în urma sesizărilor sale cu privire la cauzele penale în care a fost implicat, acesta avea la îndemână căile speciale prevăzute de Codul de procedură penală.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul H.I. împotriva sentinţei civile nr. 1371 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1469/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1498/2004. Contencios. Refuz analizare cerere.... → |
|---|
