ICCJ. Decizia nr. 1512/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1512/2004
Dosar nr. 1058/2003
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 9100 din 22 noiembrie 2000, la Judecătoria Bistriţa şi precizată ulterior, reclamanta SC W.T. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud şi Garda Financiară Bistriţa, a solicitat anularea deciziei nr. 1434 din 27 octombrie 2000, emisă de primul pârât şi a actelor administrative anterioare, precum şi restituirea sumei de 190.923.073 lei, reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere, achitată bugetului de stat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că firma SC W. KFT Ungaria a prestat în favoarea unor angajaţi ai săi, în baza a două contracte, servicii de consultanţă tehnică şi de specializare, a căror contravaloare în mod nelegal s-a constatat că este nedeductibilă, întrucât au fost operaţiuni reale, şi nu fictive.
Se arată că nu s-a sustras de la impozitare, cu privire la cele două facturi emise de SC S. SRL., iar T.V.A. - ul a fost corectat legal, după primirea facturilor în roşu.
Judecătoria Bistriţa, prin sentinţa civilă nr. 418 din 5 februarie 2001, a admis plângerea, soluţie menţinută prin respingerea recursului, prin Decizia civilă nr. 480 din 19 iunie 2001, a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Ulterior, pârâtele au formulat împotriva deciziei, contestaţie în anulare, ce a fost admisă prin Decizia nr. 678 din 4 septembrie 2002, a Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a anulat Decizia atacată şi rejudecându-se recursul, s-a casat sentinţa pronunţată de judecătorie, iar cauza a fost trimisă, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Cluj, în temeiul OG nr. 13/2001.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 618 din 23 decembrie 200, a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte actele contestate, în privinţa impozitului pe profit şi a majorărilor de întârziere aferente facturilor nr. 01030 din 30 septembrie 1999, în valoare de 148.392.000 lei, nr. 01031 din 15 septembrie 1999, în valoare de 114.499.000 lei şi nr. 01304 din 15 decembrie 1999, în valoare de 125.5419.000 lei, emis de SC W. KFT Ungaria.
A obligat pârâtele să restituie reclamantei, suma de 190.923.073 lei, din care 147.557.800 lei impozit pe profit şi 43.365.275 lei, majorări de întârziere, reţinându-se realitatea operaţiunilor cu această firmă şi de aici, deductibilitatea.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, în nume propriu cât şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, a declarat recurs şi a solicitat în principal, casarea, cu trimitere pentru introducerea în cauză, a Administraţiei Financiare Bistriţa, întrucât deţine acte din care rezultă că suma la care a fost obligată la restituire 190.923.073 lei, deja a fost achitată de Administraţia Financiară Bistriţa, prin compensare cu impozitele curente, pe care reclamanta le datora bugetului de stat, iar în subsidiar, să se respingă ca rămasă fără obiect, acţiunea, în urma restituirii.
Recursul este nefondat,
Părţile în proces au fost reclamanta şi pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Bistriţa.
În condiţiile date, efectuarea plăţii de către Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa, către reclamantă, deci de un terţ care nu a figurat în proces, nu implică casarea sentinţei, cu trimitere spre rejudecare, pentru introducerea în cauză a acesteia.
Admiterea acţiunii în parte, anularea actelor contestate şi obligarea pârâtelor, la restituirea sumei de 190.923.073 lei, se justifică prin probele administrate, din care rezultă valabilitatea operaţiunilor efectuate de reclamantă, cu firma ungară.
Împrejurarea că suma de 190.923.073 lei, la care pârâtele au fost obligate la restituire, deja a fost acordată reclamantei, de terţ (Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa), prin compensare cu impozitele curente, pe care reclamanta le datora bugetului, constituie o problemă de executare, or, recursul trebuie să privească critici privind legalitatea soluţiei pronunţată de instanţă.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, atât în nume propriu, cât şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 618 din 23 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1509/2004. Contencios. Anulare partiala H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 1513/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
