ICCJ. Decizia nr. 1517/2004. Contencios. Anulare viză de ieşire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1517/2004
Dosar nr. 2529/2003
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Y.L., în contradictoriu cu Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, a solicitat anularea vizei de ieşire nr. 65/1547602 din 28 octombrie 2002 şi obligarea pârâtei, la prelungirea vizei de şedere în România.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta în mod nejustificat a refuzat să-i prelungească viza de afaceri, pentru o nouă perioadă de 6 luni, conform art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 562 din 21 aprilie 2003, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând ca justificat, refuzul pârâtei de a prelungi dreptul de şedere al reclamantului, întrucât acesta nu a făcut dovada că dispunea de mijloacele materiale în cuantumul prevăzut de lege.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
S-a arătat că instanţa a făcut o apreciere greşită a unora din probele administrate în cauză, iar asupra altora nici nu s-a pronunţat, deşi erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este fondat.
Reclamantul a făcut cerere de prelungire a vizei de şedere, în octombrie 2002, or, din balanţa lunii octombrie rezultă realizarea de firma acestuia, a unui beneficiu de 759.633.925 lei (echivalentul a 23.160 dolari SUA) care, repartizat celor trei asociaţi, înseamnă circa 7359 dolari SUA/asociat.
La acest venit se adaugă şi veniturile din extrasul de cont valutar personal, pentru suma de 3000 dolari SUA, pe care instanţa în mod nejustificat nu l-a luat în calcul, considerând că data eliberării extrasului, 20 februarie 2003, ar fi data depunerii sumei în cont, deci după cererea de prelungire).
Cu actele noi depuse în recurs, reclamantul face dovada că şi în prezent firma la care acesta este asociat – investitor, îndeplineşte condiţiile legale în vigoare, respectiv prevederile art. 55 alin. (2) şi subpuncte din OUG 194/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 357/2003, respectiv a realizat o investiţie de capital de 50.000 Euro şi un venit net pe anul 2003, de 1.388.534.000 lei (echivalentul a 33.853 Euro), firma având trei asociaţi, cu participare la beneficii în cote egale, astfel că acesta a avut dividende în anul 2003, în sumă de 11.284 Euro.
Fiind îndeplinită condiţia deţinerii în mijloace de întreţinere, de 500 dolari SUA lunar, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea 123/2001, coroborat cu art. 29 alin. (1) lit. a) din HG nr. 476/2001, se impune admiterea recursului în baza art. 312 C. proc. civ., casarea sentinţei, şi în fond, admiterea acţiunii, anularea vizei de ieşire şi obligarea Serviciului Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei, la prelungirea vizei de şedere a reclamantului, conform legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Y.L. împotriva sentinţei civile nr. 562 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea. Anulează viza de ieşire nr. 65/1547602 din 28 octombrie 2002 a Serviciului Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi obligă pârâtul, la prelungirea vizei de şedere, conform legii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1516/2004. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1519/2004. Contencios. Anulare parţială a... → |
|---|
