ICCJ. Decizia nr. 1519/2004. Contencios. Anulare parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1519/2004
Dosar nr. 3240/2003
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 28 iulie 2003, M.J., P.M. şi S.S. au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 938 din 17 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentele au susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată tardiv, avându-se ca punct de calcul al termenului prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, data înregistrării în registrul de transcripţiuni imobiliare, a certificatului de atestarea dreptului de proprietate, emis în favoarea SC G. SA, la 24 martie 1999.
Recurenţii au susţinut că această dată nu le poate fi opozabilă, întrucât actul administrativ contestat nu le-a fost comunicat, ei fiind terţi faţă de acesta, situaţie în care termenul pentru formularea acţiunii în contencios administrativ va fi calculat de la data când au luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate, respectiv prin acţiunea de chemare în judecată, comunicată la 24 martie 1999.
Sentinţa a mai fost recurată şi de SC D.A. SRL, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 5 august 2003, recursul fiind motivat în acelaşi sens, respectiv faptul că în mod greşit instanţa de fond a considerat că cererea de chemare în judecată a fost formulată tardiv, în raport cu data transcrierii actului administrativ în registrul de transcripţiuni.
Pe fond, recurenţii au susţinut că intimata pârâtă SC G. SA, în favoarea căreia s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nu îndeplinea condiţiile prevăzute de HG nr. 834/1991, pentru a i se emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate, respectiv terenul să se afle în patrimoniul societăţii la data înfiinţării acesteia şi terenul să fie necesar desfăşurării activităţii, conform obiectului de activitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt neîntemeiate şi vor fi respinse conform art. 312145 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea este legală şi temeinică.
Prin sentinţa nr. 1684 din 11 decembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii, respingând ca tardiv formulată, acţiunea reclamanţilor M.J., P.M., S.S., P.P., prin procurator S.R. şi cererea intervenientului, în interes propriu, SC D.A. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi SC G. SA.
S-a reţinut că cererea de anulare parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M 07 nr. 0210 din 8 mai 1995, în ceea ce priveşte suprafaţa de 2657,73 mp teren, situat în Bucureşti a fost formulată tardiv.
Instanţa a precizat că potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, „în toate cazurile, introducerea cererii nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, a cărui anulare se cere".
Întrucât în cauză reclamanţii şi intervenienta sunt terţi, în raport cu actul contestat, faţă de ei termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, curge de la data când petenţii au luat cunoştinţă de certificatul de atestare emis în favoarea pârâtei SC G. SA, respectiv în 1995.
Instanţa de fond a mai reţinut împrejurarea (consemnată în şedinţa publică din 11 decembrie 2001) că reclamanţii au cunoscut certificatul în litigiu, cu ocazia înstrăinării de către reclamanta M.J., a cotei sale succesorale, către intervenienta SC D.A. SRL, contractul fiind încheiat la 1 septembrie 1995.
De asemenea, instanţa de fond nu a reţinut apărarea reclamanţilor, că reclamanţii au luat cunoştinţă de certificat în 1999, deoarece nu au probat acest fapt; mai mult, hotărârile judecătoreşti invocate în cauză, aflate în copie la dosar, au fost pronunţate în 1994 şi respectiv, 1995.
Recursurile declarate urmează a fi respinse, întrucât în mod corect instanţa de fond a constatat că cererea de chemare în judecată privind anularea parţială a certificatului de atestare a proprietăţii în litigiu, a fost formulată tardiv.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, termenele privind sesizarea instanţei de judecată curg de la data când actul administrativ atacat a fost comunicat, în cazul actelor administrative individuale sau de la data când a fost publicat, în cazul actelor administrative cu caracter normativ.
Recurenţii-reclamanţi având calitatea de terţi în raport cu actul contestat, termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, se calculează de la data când aceştia au luat cunoştinţă de existenţa actului.
Certificatul în discuţie a fost transcris la 4 octombrie 1995, sub nr. 3306 – 3307, în registrul de transcripţiuni ţinut de Judecătoria sectorului 3.
Transcrierea în registrul de transcripţiuni asigură opozabilitatea „erga omnes" a actului, deci în mod evident, acesta este opozabil, şi reclamanţilor.
Susţinerea petenţilor că ei au fost cei dintâi care au asigurat opozabilitatea „erga omnes", întrucât au transcris actul, anterior transcrierii de către SC G. SA, nu are relevanţă în verificarea termenului de un an, în care se poate solicita anularea actului administrativ, ci eventual, într-o acţiune de drept comun, de comparare de titluri.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursurile declarate vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.J., P.M., S.S. şi de SC D.A. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 938 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti.
Obligă pe recurenţi să plătească intimatei SC G. SA Popeşti Leordeni, suma de 100.000.000 lei, cheltuieli de judecată, conform art. 274 pct. 3 C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1517/2004. Contencios. Anulare viză de... | ICCJ. Decizia nr. 1520/2004. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
