ICCJ. Decizia nr. 1595/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1595/2004
Dosar nr. 4414/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 august 2003, reclamanta S.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 5479/2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, fiind persoană care s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, la data de 17 iulie 1942, în comuna Nădlag, judeţul Arad.
Prin sentinţa civilă nr. 396/2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta, susţinând că nu sunt întrunite cerinţele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece reclamanta nu era născută la data refugiului părinţilor. S-a mai arătat că legea română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă, în favoarea fătului conceput, decât în situaţia recunoaşterii dreptului de moştenire.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, formulat în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de 17 iulie 1942, în comuna Nădlag, judeţul Arad, unde s-au refugiat părinţii săi, în urma Dictatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Susţinerea recurentei, în sensul că legea română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă în favoarea fătului conceput, nu poate fi primită.
În principiu, capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe la data naşterii. Art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, prevede o excepţie, în sensul că este recunoscută capacitatea de folosinţă de la concepţie, în situaţia în care este vorba despre drepturi şi copilul se naşte viu. Textul nu are o referire expresă la dreptul la moştenire, astfel cum în mod eronat a susţinut recurenta.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică, ce pot fi analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 396/CA/2003 - P din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1594/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1632/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
