ICCJ. Decizia nr. 1632/2004. Contencios. Anulare act control financiar şi vamal. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1632/2004
Dosar nr. 2899/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 mai 2002, SC S.P. SRL din comuna Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova, a solicitat ca în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, să se dispună anularea deciziei nr. 56 din 20 aprilie 2002, emisă de prima pârâtă, precum şi a procesului-verbal de control nr. 285 din 25 martie 2002, încheiat de inspectori de specialitate ai pârâtei secunde, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată a sumei totale de 4.603.072.886 lei, reprezentând taxe vamale şi T.V.A. în cuantum dublu.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că importurile de sferturi posterioare de pui congelaţi din Belgia, în perioada 9 - 13 noiembrie 2001, au fost realizate pe baza facilităţilor acordate de organul vamal competent, în baza prevederilor OUG nr. 24/1998, cu modificările ulterioare, care o îndreptăţeau să beneficieze de scutire de la plata taxelor vamale.
Prin urmare, în condiţiile în care materia primă importată a fost utilizată în modul indicat, în specificaţia tehnică depusă la biroul vamal şi anterior s-a obţinut liber de vamă, pentru toate cele 5 operaţiuni de import, obligarea societăţii, la plata dublului taxelor vamale şi a T.V.A., nu se justifică.
Prin sentinţa civilă nr. 2303 din 16 septembrie 2002, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că facilităţile fiscale acordate reclamantei şi avizul pentru scutire de plata taxelor vamale, au fost valabile numai până la 9 noiembrie 2001, adică data introducerii în vigoare a Ordinului comun al M.A.A.P., M.D.P. şi M.F.P nr. 396/3267/2182. Ca atare, de la această dată, importurile nu mai puteau beneficia de scutiri, deoarece nu mai constituiau o activitate de producţie, în sensul actului normativ menţionat mai sus.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3650 din 16 decembrie 2002, a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantă, cu motivarea că de la data de 9 noiembrie 2001, aceasta nu a mai desfăşurat activităţi de producţie, potrivit noii reglementări adoptate în materie, marfa importată suferind doar operaţiuni considerate, ca fiind intermediare.
În acest context s-a apreciat că sancţiunea aplicată agentului economic, respectiv obligarea lui la plata dublului taxelor vamale şi a T.V.A., nu este excesivă.
Ambele hotărâri judecătoreşti au fost atacate de Procurorul general, cu recurs în anulare.
S-a susţinut că aceste hotărâri sunt nelegale şi netemeinice, întrucât acţiunea formulată de reclamantă, era admisibilă în limita sumei de 2.301.535.443 lei.
Concluzia se impune, deoarece la momentul acordării facilităţilor fiscale, reclamatei, operaţiunile înscrise în declaraţiile vamale de import reprezentau, potrivit legii, activitate de producţie. Faptul că ulterior acestui moment, aceleaşi operaţiuni reprezentau din punct de vedere legal, doar o activitate intermediară, exceptată de la acordarea facilităţilor, nu este imputabil societăţii importatoare şi nu poate justifica măsura sancţionării ei.
S-a precizat că în realitate, nu a avut loc o schimbare a destinaţiei fondului pentru care s-a acordat liberul de vamă, ci adoptarea unei noi reglementări vamale.
În această situaţie, conform art. 61 alin. (3) C. vam., autoritatea vamală, constatând cu prilejul controlului, că importul mărfurilor nu mai beneficia de facilităţile fiscale acordate iniţial, trebuia să determine cuantumul taxelor vamale datorate şi să ia măsuri de încasare, nicidecum să aplice sancţiuni prevăzute de un text legal ce nu era incident în cauză.
Având în vedere că potrivit noii reglementări aplicabile de la 9 noiembrie 2001, taxa vamală şi T.V.A. aferentă celor 5 importuri, se cifrau la 2.301.5365.443 lei, numai această sumă de bani putea fi stabilită în sarcina societăţii comerciale.
Recursul în anulare este fondat.
Din înscrisurile probatorii depuse în dosar, de reclamanta SC S.P. SRL Filipeştii de Pădure, rezultă fără echivoc faptul că operaţiunile de import a sferturilor posterioare de pui congelaţi, s-au desfăşurat în intervalul 9 - 13 noiembrie 2001, după obţinerea tuturor avizelor şi aprobărilor din partea autorităţilor publice competente.
Este vorba de avizul eliberat de către Agenţia de Dezvoltare Regională 3 Sud - Muntenia, precum şi de viza Biroului Vamal de Control şi Vămuire Ploieşti, respectiv liberul de vamă acordat pe baza schemei tehnologice prezentată de reclamantă, a constatării că sunt îndeplinite formalităţile necesare şi că operaţiunile la care urma să fie supusă materia primă importată, se încadrau în sfera activităţilor scutite de la plata taxelor vamale (anume curăţare, tranşare, preparare, maturare, ambalare, etichetare, depozitare şi livrare).
Pretinsa schimbare a destinaţiei materiei prime nu a fost dovedită şi singura modificare intervenită la data de 9 noiembrie 2001, a constat în excluderea operaţiunilor prevăzute în schema tehnologică, de la beneficiul scutirii de plata taxelor vamale, schimbare realizată prin Ordinul comun nr. 396/3267/2182 al M.A.A.P., M.D.P şi M.F.P. (M. Of. nr. 714/9.11.2001).
În condiţiile în care însă, societatea importatoare a efectuat numai operaţiunile declarate la biroul vamal şi anterior a obţinut liber de vamă pentru toate importurile supuse controlului financiar, în sarcina sa nu poate fi reţinută nici o schimbare a destinaţiei bunurilor, cum greşit au considerat instanţele de judecată sesizate. Incidenţa dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din OUG nr. 25/1998, republicată, privind regimul zonelor defavorizate, care au un caracter sancţionator, este condiţionată de utilizarea totală sau parţială a sumelor alocate din Fondul pentru dezvoltare regională, prin schimbarea destinaţiei lor de către beneficiar.
Ori în speţă, cum deja s-a arătat, nu a fost dovedită o asemenea schimbare.
Intrarea în vigoare a unei noi reglementări, potrivit căreia operaţiunile declarate la vamă şi realizate ulterior, nu mai erau cuprinse în categoria operaţiunilor scutite, nu constituie o împrejurare de natură să justifice reţinerea vreunei culpe, cu consecinţa obligării societăţii comerciale, la plata dublului taxelor vamale şi a T.V.A.
Ţinând seama de aceste considerente, dar şi de precizarea făcută de intimata-reclamantă, prin concluziile scrise depuse, referitor la taxele vamale şi T.V.A., necontestate, în sumă totală de 2.301.536.443 lei, urmează a se admite recursul în anulare.
În consecinţă, vor fi casate ambele hotărâri şi în fond, admisă în parte acţiunea. Se va dispune anularea deciziei nr. 56 din 20 aprilie 2002, emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi a procesului-verbal de control nr. 285 din 25 martie 2002, încheiat de pârâta Direcţia Regională Vamală Bucureşti, în ceea ce priveşte taxele vamale şi T.V.A., în sumă de 2.301.536.443 lei.
Totodată, va fi exonerată SC S.P. SRL de plata acestei sume, la bugetul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei nr. 2303 din 16 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ şi a deciziei nr. 3650 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercială.
Casează sentinţa şi Decizia atacată şi în fond, admite în parte, acţiunea reclamantei SC S.P. SRL Filipeştii de Pădure şi anulează Decizia nr. 56 din 20 aprilie 2002 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova şi procesul-verbal de control nr. 285 din 25 martie 2002, încheiat de Direcţia Regională Vamală Bucureşti, în ceea ce priveşte taxele vamale şi T.V.A., în sumă de 2.301.556.440 lei.
Exonerează reclamanta, de plata acestei sume.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1635/2004. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
