ICCJ. Decizia nr. 1711/2004. Contencios. Anulare Hotarâre Guvern nr.177/2003. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1711/2004
Dosar nr. 3047/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 177 din 13 februarie 2003, Guvernul României a aprobat transferul, cu titlu gratuit, al pachetului majoritar de 99,46% acţiuni din capitalul social al SC C. SA Mizil, reprezentând un număr de 35.365 acţiuni nominative, în valoare de 2500 lei fiecare, din proprietatea privată a statului şi din administrarea A.P.A.P.S., în proprietatea privată a oraşului Mizil, judeţul Prahova şi în administrarea Consiliului Local al oraşului Mizil.
Legalitatea acestei hotărâri a fost contestată de Asociaţia salariaţilor C. Mizil.
În acţiunea introdusă, reclamanta a arătat că la data emiterii actului administrativ, A.P.A.P.S. nu putea fi considerată acţionar majoritar la SC C. SA Mizil, deoarece nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002.
A precizat, totodată, că are calitatea de parte în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. D.PH/10 din 15 aprilie 1999, încheiat cu F.P.S. - Direcţia Teritorială Prahova şi că prin punerea în aplicare a hotărârii guvernamentale, se neagă dreptul său de proprietate asupra acţiunilor, măsură iniţiată de viceprimarul localităţii, împreună cu directorul A.P.A.P.S. - Direcţia Teritorială Prahova.
La data de 17 aprilie 2003, A.P.A.P.S. a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei, solicitând respingerea acţiunii principale, ca neîntemeiată.
O cerere de intervenţie în interesul pârâtei a formulat ulterior şi Consiliul Local al oraşului Mizil.
Prin sentinţa civilă nr. 118 din 10 iunie 2003, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acţiunea principală, precum şi cererile de intervenţie menţionate mai sus.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece reclamanta a pierdut calitatea de proprietar al pachetului majoritar de acţiuni, ca urmare a neplăţii preţului convenit prin contract.
Pentru acest motiv, la data de 7 noiembrie 2002, fostul F.P.S. şi actualul A.P.A.P.S. a dat eficienţă pactului comisoriu stipulat în cuprinsul contractului, reziliind contractul şi reînregistrându-sela R.R.A. SA Bucureşti, în calitate de proprietar al pachetului majoritar de acţiuni al SC C. SA Mizil.
Situaţia respectivă a fost confirmată cu adresa anexată dosar, iar prin hotărârea nr. 98 din 8 noiembrie 2002, Consiliul Local al oraşului Mizil a aprobat preluarea pachetului de acţiuni deţinut de A.P.A.P.S., în patrimoniul localităţii şi în administrare proprie (hotărâre necontestată de reclamantă).
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta Asociaţia Salariaţilor C. Mizil.
Recurenta a susţinut că această hotărâre este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
- curtea de apel nu a cenzurat legalitatea tuturor clauzelor stipulate în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. DPH/10 din 15 aprilie 1999 şi nici înscrisurile doveditoare, respectiv adresa nr. D.J/2085 din 20 februarie 2003, prin care A.P.A.P.S. a iniţiat o convocare de conciliere pe cale amiabilă, a neînţelegerii ivite şi actele de notificare privind obligaţia de plată a ratelor;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra legalităţii procedurii de adoptare a hotărârii guvernamentale, în raport cu prevederile constituţionale şi cele conţinute în Legea privind serviciile publice de gospodărire comunală nr. 326/2001;
- nu s-a examinat nici legalitatea aplicării de către A.P.A.P.S., a art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 şi în sfârşit, Curtea a omis să solicite autorităţii publice chemate în judecată, actul supus controlului jurisdicţional, precum şi documentaţia care a stat la baza adoptării lui.
Recursul este nefondat, sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Din preambulul HG nr. 177/2003, rezultă că acest act administrativ cu caracter individual a fost adoptat de Guvernul României, în virtutea competenţei conferite de art. 107 din Constituţie şi art. 21 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr. 326/2001, cu modificările ulterioare.
În procesul de elaborare a actului juridic, s-au avut în vedere, normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000, precum şi cele ale Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative, spre adoptare, Guvernului, aprobat prin HG nr. 555/2001.
La data respectivă, A.P.A.P.S. era acţionar, deţinând un număr de 35.365 acţiuni, adică 99,46% din capitalul social al SC C. SA Mizil.
Aşa cum corect s-a reţinut în sentinţă, reclamanta a pierdut calitatea de proprietar al pachetului majoritar de acţiuni, la această societate, ca efect al neachitării preţului stabilit în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. DPH/10 din 15 aprilie 1999, încheiat cu F.P.S. - Direcţia Teritorială Prahova.
Prin clauzele contractuale s-a stipulat şi un pact comisoriu, conform căruia, în caz de neplată la scadenţă a două rate succesive, contractul se va desfiinţa de drept, fără somaţie şi fără punere în întârziere [cap. 5 lit. b)].
Având în vedere că reclamanta, în calitate de cumpărător al acţiunilor, nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată asumată prin contract, vânzătorul a optat pentru măsura desfiinţării contractului. Ulterior, conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 şi art. 285 alin. (7) din HG nr. 577/2002, A.P.A.P.S. a cerut R.R.A., să opereze reînscrierea acestei autorităţi, ca acţionar ce deţine un număr de 35.365 acţiuni, reprezentând cota de 99,46% din capitalul social al societăţii comerciale.
Formalităţile de publicitate sunt ulterioare notificării adresate reclamantei, pentru desfiinţarea contractului şi nicidecum, condiţii prealabile operaţiunii respective.
Rezultă, aşadar, fără echivoc, că soluţia recurată se întemeiază pe o stare de fapt, corect stabilită, precum şi pe o judicioasă analiză a clauzelor contractuale convenite de fostul F.P.S., cu reclamanta, la 15 aprilie 1999, inclusiv a normelor legale aplicabile în materie.
Respingând acţiunea principală, iar pe cale de consecinţă şi cele două cereri de intervenţie în interesul pârâtului, formulate de A.P.A.P.S. şi Consiliul Local al oraşului Mizil, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului.
Văzând şi dispoziţiile art. 1 şi 15 ale Legii nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia Salariaţilor C. Mizil, judeţul Prahova, împotriva sentinţei nr. 118 din 10 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1708/2004. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 1727/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
