ICCJ. Decizia nr. 1728/2004. Contencios. Anulare Ordin eliberare din functie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1728/2004
Dosar nr. 4759/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 martie 2003, T.C. a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.P. R., să se dispună anularea Ordinului nr. 31 din 30 ianuarie 2003, prin care directorul general al acestei autorităţi publice l-a eliberat din funcţia de expert (corespondent special), categoria A, clasa a II-a, gradul 2 la Redacţia Informaţii din Judeţe.
Totodată, a cerut plata drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcţie, până la reintegrarea efectivă şi suspendarea executării ordinului, până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actul administrativ este nelegal, deoarece:
- emiterea lui s-a făcut, în timp ce se afla în incapacitate temporară de muncă, adică cu ignorarea prevederilor art. 146 C. muncii;
- motivarea ordinului, pe dispoziţiile art. 92 lit. a) din Legea nr. 188/1999, este eronată, întrucât nu se afla în nici una din situaţiile de incompatibilitate prevăzute de acest act normativ;
- au fost nesocotite prevederile art. 133 C. muncii, prin aceea că nu s-au depus diligenţele necesare, pentru plasarea lui într-un alt loc de muncă disponibil;
- referatul menţionat în preambulul actului nu i-a fost adus la cunoştinţă, iar necorespunderea profesională invocată, nu este motivată în raport cu normele legale în vigoare, formulându-se doar nişte concluzii generale referitoare la calitatea necorespunzătoare a ştirilor transmise.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 127/CA din 22 septembrie 2003, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
În esenţă, instanţa a reţinut că eliberarea reclamantului T.C., din funcţia de expert-corespondent special, a fost justificată de activitatea necorespunzătoare a acestuia, în plan profesional şi obţinerea calificativului necorespunzător, pe anii 2001 - 2002.
De asemenea, că în organigrama instituţiei a fost prevăzut un singur post de expert în judeţul Iaşi, celelalte posturi fiind ocupate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul, care a susţinut că aceasta este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
- greşit, prima instanţă a apreciat că la data emiterii Ordinului nr. 31/2003, el nu avea calitatea de funcţionar public;
- nu au fost luate în considerare, dovezi care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi s-au primit doar apărările formulate de partea adversă;
- curtea de apel a omis faptul că sancţiunea disciplinară a mustrării, aplicată recurentului în anul 2001, a fost radiată de drept, conform dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 188/1999;
- s-a stabilit eronat că în condiţiile date, pârâta era exonerată de obligaţia de a-i acorda sprijin, pentru plasarea într-un loc de muncă vacant, aflat în baza de date a Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici sau a Agenţiei Judeţene de Ocupare şi Formare Profesională Iaşi;
- instanţa nu a pus în discuţia părţilor şi a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ atacat pe durata procesului.
Criticile nu sunt întemeiate.
Reclamantul T.C. N a fost numit prin Ordinul nr. 368 din 24 octombrie 2000, emis de Directorul general al A.N.P. R., în funcţia publică de execuţie de expert, categoria A, clasa a II-a, gradul 2 (corespondent special) la Redacţia Informaţii din Judeţe, astfel cum rezultă fără echivoc din copia actului, anexată în dosar.
Pentru acest considerent, Tribunalul Iaşi, sesizat iniţial de reclamant, s-a dezînvestit prin sentinţa civilă nr. 754/E din 27 martie 2003, în favoarea instanţei de contencios administrativ competentă, respectiv Curtea de Apel Iaşi, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Hotărârea respectivă nu a fost recurată de T.C. şi ţinând seama de obiectul litigiului, precum şi de calitatea de funcţionar public a acestuia, la data emiterii ordinului de eliberare din funcţie, în mod corect curtea de apel a respins excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamant.
Pe de altă parte, din conţinutul referatului anexat în acelaşi dosar, rezultă fără echivoc că în urma evaluării activităţii profesionale, reclamantul a obţinut calificativul de nesatisfăcător, atât pentru anul 2001, cât şi pentru anul 2002.
S-a mai reproşat reclamantului, că, deşi a fost avertizat şi sancţionat disciplinar, cu mustrare, nu şi-a îmbunătăţit activitatea, nerealizând norma de ştiri şi tratând cu întârziere, subiectul privind asasinarea unui lider sindical, deşi a fost anterior avertizat asupra calităţii necorespunzătoare a materialelor transmise.
La interogatoriu, T.C. a recunoscut că a tratat acel subiect, abia după ce a fost anunţat de către redacţia de la Bucureşti, precum şi faptul că a fost sancţionat de mai multe ori, în legătură cu calitatea necorespunzătoare a ştirilor transmise.
Concluziile ce se degajă din aceste probe, nu au fost combătute de reclamant, prin alte mijloace de dovadă concludente.
Cât priveşte sprijinul necesar pentru numirea reclamantului, într-o altă funcţie publică, curtea de apel a reţinut în mod judicios că acesta nu era posibil, de vreme ce în organigrama instituţiei, pentru judeţul Iaşi fusese prevăzut un singur post de expert, iar celelalte posturi erau ocupate.
În plus, nu putea fi omis, temeiul eliberării din funcţie şi anume, necorespunderea sub raport profesional, a reclamantului, în funcţia în care a fost numit.
În fine, din înscrisurile depuse în cele două dosare, rezultă că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, în perioada 30 ianuarie - 14 februarie 2003. Pentru acest considerent, prin Ordinul nr. 66 din 10 martie 2003, pârâta a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr. 31 din 30 ianuarie 2003 şi actul a fost comunicat reclamantului.
În consecinţă, fără temei se susţine în recurs, că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale care reglementează încetarea raporturilor de muncă.
Având în vedere considerentele expuse, care fac inutilă examinarea criticii referitoare la pretinsa omisiune de soluţionare a capătului de cerere accesoriu, având ca obiect, suspendarea executării actului administrativ şi lipsa unor motive de casare, de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.C. împotriva sentinţei civile nr. 127/CA din 22 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1727/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1739/2004. Contencios. Anulare titlu... → |
|---|
