ICCJ. Decizia nr. 1727/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1727/2004
Dosar nr. 4620/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 3 septembrie 2003, reclamanta I.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 11022 din 22 iulie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinţilor săi, la data de 22 octombrie 1944, în localitatea Sibiu.
Prin sentinţa civilă nr. 1237 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta, susţinând că reclamanta nu are calitate de refugiat, nefiind printre persoanele prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000 şi ale HG nr. 127/2002. S-a mai precizat că în sentinţă sunt invocate dispoziţiile art. 100 C. fam. şi ale art. 8 şi 14 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu au legătură cu acţiunea.
Verificând cauza, în funcţie de motivele de recurs, formulate în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de 22 octombrie 1944, în Sibiu, localitate în care se refugiaseră părinţii săi, din Cluj, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Cât priveşte invocarea în considerentele sentinţei, a dispoziţiilor art. 100 C. fam., ale art. 8 şi 14 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1237 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1711/2004. Contencios. Anulare Hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 1728/2004. Contencios. Anulare Ordin eliberare... → |
|---|
