ICCJ. Decizia nr. 1766/2004. Contencios. La încheierea de îndreptare a erorii materiale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1766/2004
Dosar nr. 4398/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin încheierea dată în Camera de consiliu, la data de 4 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta SC R. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC B.T. SA.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că rectificarea suprafeţei de teren, solicitată de reclamantă, în sensul de a se constata că suprafaţa de 692 mp reprezintă suprafaţă construită, desfăşurată pe terenul aflat în indiviziune cu pârâta (70 mp), nu constituie o eroare materială, în sensul art. 281 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta SC R. SA Bucureşti, criticând-o pentru faptul că:
În mod greşit, s-a apreciat că o astfel de cerere nu este admisibilă, sub aspectul condiţiilor impuse de art. 281 C. proc. civ., deoarece eroarea este evidentă, atâta timp, cât reclamanta a cerut anularea certificatului de proprietate, emis în favoarea pârâtei, pentru suprafaţa corespunzătoare suprafeţei construite, fără a preciza vreodată care este respectiva suprafaţă.
Cum acea suprafaţă rezultă din actele de la dosar şi ea nu este cea de 692 mp, cât a stabilit în mod greşit, instanţa, rezultă că cererea de îndreptare este fondată. În plus, această cerere poate fi formulată oricând, nefiind condiţionată de termen, iar interesul recurentei este actual şi determinat de cererea de evacuare formulată de către intimată.
Examinând recursul reclamantei, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, întinderea suprafeţei de teren, a fost chiar elementul determinant al anulării parţiale a TP M.08 nr. 0198/1994, emis de către Ministerul Turismului, în favoarea SC B.T. SA, în sensul că, în baza actelor dosarului şi a recunoaşterii făcute de SC R. SA, s-a redus suprafaţa atribuită prin respectivul titlu, exact cu 692 mp, cât s-a constatat că se află în posesia SC R. SA. Această stare de fapt a fost reţinută prin sentinţa civilă nr. 1077/1999 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 3747/1999.
În situaţia în care SC R. SA avea nemulţumiri în legătură cu suprafaţa de teren pentru care s-a anulat titlul de proprietate, trebuia să le formuleze pe calea recursului, fapt pe care nu l-a utilizat, aşa încât, în mod corect instanţa de fond a apreciat că în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Faptul că în dosarul de fond, recurenta nu a precizat suprafaţa de teren pentru care a dorit a se anula titlul de proprietate emis în favoarea celeilalte părţi, nu constituie argument pentru a se considera că hotărârea dată conţine o eroare materială, tocmai cu privire la suprafaţa de teren, deoarece recurenta avea obligaţia de a preciza acest lucru, aşa încât nu-şi poate invoca propria culpă în obţinerea unui drept. Este de observat însă, faptul că din considerentele şi dispozitivul sentinţei nr. 1077/1999, rezultă cu claritate, suprafaţa de teren ce a format obiectul litigiului, analizată şi cu prilejul dezbaterii recursului. Ori, atâta timp, cât acest lucru s-a soluţionat prin dezbateri contradictorii, în mod evident, nu se poate concluziona că în dispozitivul sentinţei, s-a strecurat vreo eroare materială.
În plus, este de observat faptul că raportat la data formulării cererii de îndreptare a erorii, respectiv, 21 octombrie 2003, erau incidente prevederile art. 281 C. proc. civ., potrivit cărora, o astfel de cerere trebuie formulată în termenul legal, pentru declararea căii de atac. Este adevărat că cererea ce formează obiectul litigiului de faţă, a fost formulată neclar, pentru a se putea încadra şi în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., în aşa fel, încât condiţia de termen să nu opereze, dar faţă de conţinutul aceleiaşi cereri, se constată încadrarea acesteia în prevederile art. 2811 C. proc. civ.
Indiferent însă, de temeiul juridic al cererii, condiţiile existenţei unei erori materiale nu sunt îndeplinite, aşa încât, nefiind întrunite nici vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R. SA Bucureşti împotriva încheierii din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1759/2004. Contencios. Anulare ordin si... | ICCJ. Decizia nr. 1799/2004. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
