ICCJ. Decizia nr. 1830/2004. Contencios. Anulare proces-verbal şi măsură de anulare a autorizaţiei de comercializare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1830/2004
Dosar nr. 1726/2003
Şedinţa publică din 11 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 noiembrie 2000, reclamanta SC L. SRL Drobeta Turnu Severin a solicitat anularea actului nr. 7734/2000, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, act prin care i-a fost anulată autorizaţia pentru comercializarea băuturilor alcoolice.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a achitat tranşa a doua pentru taxa privind autorizaţia de comercializare a băuturilor alcoolice, astfel încât actul atacat este nelegal.
Prin sentinţa civilă nr. 72/2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, pronunţată în fond după casarea sentinţei civile nr. 844/2001 a aceleiaşi instanţe, de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3092/2002, acţiunea a fost admisă şi s-a anulat procesul-verbal nr. 494 din 7 martie 2000 al Gărzii Financiare, precum şi măsura de anulare a autorizaţiei de comercializare, preschimbată nr. 1156925-01 din 29 ianuarie 1999, exonerând pe reclamantă, de plata penalizărilor de întârziere în sumă de 1.980.000 lei. S-a reţinut că reclamanta a achitat prima tranşă, conform chitanţei nr. 2192491 din 21 august 2000, astfel că nu datorează majorări de întârziere, iar în ce priveşte a doua tranşă, a existat o neînţelegere sub aspectul datei plăţii, ca urmare a reglementărilor confuze din legislaţie.
Împotriva sentinţei civile nr. 72/2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs în termen, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greşit instanţa a anulat două acte distincte: nr. 7734 din 17 august 2000, prin care a fost anulată autorizaţia nr. 1156925 şi procesul-verbal nr. 494 din 10 martie 2000 al Gărzii Finanţelor Mehedinţi, întrucât reclamanta a solicitat numai anularea primului act.
În ce priveşte al doilea act, acesta a fost contestat separat şi s-a pronunţat Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 73/2002, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondate.
Referitor la actul nr. 7734/2000, recurenta a precizat că intimata-reclamantă nu a achitat tranşa a doua pentru autorizaţia de care a beneficiat pe parcursul anului fiscal 1999, conform OG nr. 27/2000.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Din cuprinsul cererii introductive de instanţă şi al notelor scrise formulate de reclamanta-intimată, rezultă că aceasta a solicitat desfiinţarea actului nr. 7734 din 17 august 2000, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, prin care i s-a anulat autorizaţia de comercializare a băuturilor alcoolice nr. 1156925/1999, întrucât nu a achitat tranşa a doua, conform dispoziţiilor din OG nr. 27/20000.
Cum instanţa a anulat şi un alt act administrativ, deşi reclamanta nu a solicitat acest lucru, prin prezenta acţiune, sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., sentinţa urmând a fi modificată (s-a acordat mai mult decât s-a cerut).
În ce priveşte al doilea motiv de recurs, Curtea apreciază că este, de asemenea, fondat, fiind îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.
În actul contestat, nr. 7734 din 17 august 2000, se precizează că în baza art. 59 din OG nr. 27/2000, s-a anulat valabilitatea autorizaţiei nr. 1156925, pentru comercializarea produselor supuse autorizării, obţinută de petentă în anul 1999, la 30 ianuarie.
Reclamanta-intimată nu a achitat tranşa a doua a taxei pentru autorizaţie, în termenul legal de 6 luni de la data emiterii autorizaţiei (30 ianuarie 1999), astfel cum prevedeau dispoziţiile OUG nr. 50/1998, preluate de OG nr. 27/2000. Ca urmare, autorizaţia a fost anulată în mod legal.
Invocarea, de către intimată, a dispoziţiilor OG nr. 163/2000, privind scutirea de plata penalităţilor de întârziere, este o problemă care excede acestui cadru procesual, susţinerea fiind în legătură cu procesul-verbal nr. 494/2000, încheiat de către Garda Financiară Mehedinţi şi care a format obiectul unui alt dosar, soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 73/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Împrejurarea că intimata a achitat tranşa a doua pentru autorizaţia obţinută în anul 1999, cu întârziere, la data de 21 august 2000, nu poate conduce la anularea actului atacat, deoarece legea nu prevede o atare posibilitate.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa va fi modificată şi în fond, acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 72 din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea introdusă de reclamanta SC L. SRL Drobeta Turnu Severin, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1827/2004. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1832/2004. Contencios. Anulare act... → |
|---|
