ICCJ. Decizia nr. 1799/2004. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1799/2004
Dosar nr. 2153/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 3 decembrie 2002, reclamantele V.E. şi B.V. au chemat în judecată Guvernul României şi Consiliul Judeţean Ilfov, solicitând anularea poziţiei 2-III Anexa nr. 1 la HG nr. 930/2002, la care este nominalizat imobilul, construcţie şi teren situat în Bucureşti, ca făcând parte din „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al judeţului Ilfov".
În motivarea cererii lor, reclamantele au arătat că acest imobil a fost greşit atestat, ca făcând parte din domeniul public, el fiind revendicat în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi restituit proprietarilor de drept, prin dispoziţia Primarului general al municipiului Bucureşti, nr. 453 din 22 iulie 2002.
În cauză au formulat cereri de intervenţie în interesul Guvernului României, Ministerul Administraţiei Publice, care a susţinut legalitatea actului administrativ contestat.
Prin sentinţa civilă nr. 401 din 26 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat poziţia 2-III din Anexa nr. 1 la HG nr. 930/2002, privind construcţia pe două nivele în suprafaţă de 463 mp şi terenul aferent de 438 mp, din Bucureşti şi a respins ca nefondată, cererea de intervenţie formulată de Ministerul Administraţiei Publice.
S-a reţinut că hotărârea contestată a fost emisă la 16 septembrie 2002, prin încălcarea dreptului de proprietate al reclamantelor, întrucât la acel moment, imobilul în litigiu se afla în proprietatea acestora, în baza dispoziţiei de restituire, emisă de Primarul general, în procedura Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, atât Guvernul României, cât şi Consiliul Judeţean Ilfov.
În recursul său, Guvernul României a susţinut că hotărârea nr. 930 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În acest sens, recurenta a invocat faptul că inventarierea bunurilor, aparţinând domeniului public al judeţului Ilfov, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 şi a fost însuşită de autoritatea locală, prin hotărârea ce a fost confirmată ulterior şi de Consiliul Judeţean Ilfov, hotărâre în baza căreia s-a emis hotărârea de Guvern şi care, de altfel, nu a fost contestată de reclamante.
În opinia recurentului, acest din urmă act administrativ nu a reglementat un alt regim juridic al bunurilor, diferit de cel avut anterior, ci a realizat în fapt o operaţiune de determinare a bunurilor ce aparţin domeniului public judeţean sau de interes local.
La rândul său, Consiliul Judeţean Ilfov a apreciat că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti a fost dată cu aplicarea greşită a legii, dispoziţia de restituire invocată de reclamante, ca fiind titlu de proprietate, fiind emisă în opinia sa, cu încălcarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001. În acest sens, recurentul a susţinut că imobilul în cauză nu putea face obiectul restituirii în natură, fiind ocupat de centrul militar, instituţie publică de interes naţional şi care trebuia să-şi manifeste acordul în legătură cu evacuarea.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Prin probele administrate, reclamantele-intimate au dovedit în mod cert că au devenit proprietarele de drept ale imobilului, construcţie şi teren din Bucureşti, ca urmare a restituirii acestuia, în baza dispoziţiei nr. 453 din 22 iulie 2002, emisă de Primarul general al municipiului Bucureşti, în temeiul Legii nr. 10/2001.
În atare situaţie, prin includerea acestui imobil, în categoria bunurilor aparţinând domeniului public al judeţului Ilfov, concretizată prin HG nr. 930/2002, în mod evident le-a fost vătămat dreptul de proprietate, prin modificarea regimului juridic al bunului respectiv.
Împrejurarea că reclamantele nu au contestat hotărârea Consiliului judeţean, emisă în procedura de atestare a apartenenţei bunurilor, la domeniul public judeţean sau de interes local, prevăzută de Legea nr. 213/1998, nu este relevantă, pe de o parte, pentru că această hotărâre nu a fost comunicată părţilor interesate, iar pe de altă parte, pentru că prin ea însăşi, hotărârea Consiliului judeţean nu produce efecte juridice, decât în măsura în care se concretizează printr-o hotărâre de guvern.
Astfel fiind, legal şi temeinic, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin actul administrativ contestat, s-a produs reclamantelor, vătămarea acelui drept recunoscut de lege, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi a procedat în consecinţă.
În ce priveşte recursul Consiliului Judeţean Ilfov, urmează a se reţine că nu este fondat, criticile vizând nelegalitatea dispoziţiei de restituire a imobilului în cauză, nefiind relevante, întrucât obiectul litigiului nu priveşte această dispoziţie. Cu atât mai mult, nu pot fi reţinute aspectele legate de evacuarea din imobil, a instituţiei publice, aceasta fiind o măsură la latitudinea proprietarilor de drept şi care, de asemenea, nu face obiectul judecăţii.
În raport cu aceste considerente, urmează a se aprecia, ca fiind temeinică şi legală, hotărârea Curţii de Apel Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Consiliul Judeţean Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Consiliul Judeţean Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 401 din 26 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1766/2004. Contencios. La încheierea de... | ICCJ. Decizia nr. 1827/2004. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
