ICCJ. Decizia nr. 1846/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1846/2004
Dosar nr. 4746/2003
Şedinţa publică din 11 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 august 2003, reclamanta P.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 5639 din 18 iulie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative indicate, fiind născută în timpul refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 414/CA/2003 - P.I. din 13 octombrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reţinând că, fiind copil născut în timpul refugiului părinţilor săi, reclamanta a dobândit acelaşi statut, devenind şi ea refugiată în statul primitor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susţinut, în esenţă că, nefiind născută la data strămutării părinţilor, intimata nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, întrucât legea română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu, în favoarea fătului neconceput, o asemenea situaţie nefiind reglementată de Legea nr. 189/2000.
Recursul este neîntemeiat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 6 aprilie 1942, în comuna Dobreşti, judeţul Bihor, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţul supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate urmările nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, datorită persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 414/CA/2003 - P.I. din 13 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1835/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... | ICCJ. Decizia nr. 1860/2004. Contencios. Anulare parţială a... → |
|---|
