ICCJ. Decizia nr. 1861/2004. Contencios. Anulare încheiere de întabulare şi certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1861/2004
Dosar nr. 740/2003
Şedinţa publică din 11 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Oradea, la data de 4 noiembrie 1999 şi precizată la 6 iunie 2002, reclamanta F.T.C.C. F. Bihor a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Oradea, solicitând anularea încheierii de intabulare nr. 12741 din 31 mai 1994, în ceea ce priveşte nr. top 3139/1-C.F. 64.249 Oradea, pentru teren intravilan în suprafaţă de 219 mp, precum şi anularea parţială a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M.03 nr. 1103 şi nr. 1104, eliberate de Ministerul Industriilor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele:
- în cursul anului 1994, pârâta, în mod nelegal, a procedat la dezmembrarea terenului înscris în CF nr. 3555 Oradea, nr. top 3189, în suprafaţă de 1266 mp, intabulându-se ca proprietar asupra unei suprafeţe de 219 mp din suprafaţa arătată;
- reclamanta este proprietara tabulară a terenului, încă din anul 1964, iar prin sentinţa civilă nr. 3/E/1991, pronunţată de Tribunalul Judeţean Bihor, s-a dispus evacuarea pârâtei de pe terenul în litigiu, sentinţa rămânând definitivă prin Decizia civilă nr. 13/E/1991 a aceleiaşi instanţe;
- deşi ştia de existenţa dreptului de proprietate al reclamantei, asupra terenului în litigiu şi de existenţa autorităţii de lucru judecat, pârâta, cu rea-credinţă, s-a intabulat ca proprietar asupra acestui teren.
Prin întâmpinare, pârâta SC R. SA Oradea a solicitat respingerea acţiunii, arătând că:
- în momentul dezmembrării şi intabulării terenului, reclamanta nu apărea ca proprietar tabular în C.F. 3555 Oradea;
- pe terenul în litigiu este amplasată 1/3 dintr-o construcţie, proprietatea pârâtei, ridicată de antecesoarea sa, în anul 1956;
- prin Decretul Consiliului de Stat nr. 114/1975, unităţile economice de plante medicinale şi aromatice au trecut de sub îndrumarea şi controlul Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum, la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, împreună cu activul şi pasivul, predarea-preluarea acestora fiind făcută prin protocoalele încheiate între Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum;
- predarea-preluarea activului aparţinând antecesoarei sale, s-a făcut prin protocolul încheiat la 19 decembrie 1975.
Prin încheierea de la 5 septembrie 2002, Judecătoria Oradea a disjuns capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, formând un nou dosar în care, prin sentinţa civilă nr. 10380 din 24 octombrie 2002, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Oradea.
În faţa Curţii de Apel Oradea a fost chemat în judecată şi pârâtul Ministerul Industriei şi Resurselor, ca organ administrativ emitent al celor două certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.
Prin întâmpinarea depusă la 23 ianuarie 2003, pârâtul Ministerul Industriei şi Resurselor a invocat inadmisibilitatea acţiunii, arătând că reclamanta a introdus acţiunea, cu încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul că nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege, respectiv, nu a formulat plângerea prealabilă.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 52/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003, a respins acţiunea reclamantei, reţinând că.
- potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, sesizarea prealabilă a organului emitent al actului, în vederea reanalizării acestuia, este obligatorie; cum reclamanta nu a respectat această dispoziţie imperativă, prevăzută de lege în favoarea autorităţii emitente a actului contestat, acţiunea în contencios administrativ formulată de aceasta, pentru anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, se respinge.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta F.T.C.C. F. Bihor, arătând că instanţa nu a ţinut seama de faptul că actele administrative a căror anulare a fost solicitată, nu au fost comunicate de către emitent.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, înainte de a cere instanţei, anularea actului administrativ sau obligarea la eliberarea acestuia, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, autorităţii emitente a actului, aceasta fiind obligată să rezolve reclamaţia, în termen de 30 de zile.
Recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că a parcurs procedura prealabilă a reclamaţiei administrative, pe care o impune art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Este de reţinut că din moment ce instanţa poate fi sesizată numai după îndeplinirea procedurii prealabile a reclamaţiei administrative, neîndeplinirea acestei proceduri, care poate fi socotită ca o condiţie specială de exerciţiu a dreptului la acţiune, are drept consecinţă, inadmisibilitatea acţiunii.
Inadmisibilitatea acţiunii reprezintă, de fapt, o anumită modalitate de respingere a acţiunii, pe care Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 52/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003, a aplicat-o în mod corect.
Pentru cele arătate, recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.T.C.C. F. Bihor împotriva sentinţei civile nr. 52/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1860/2004. Contencios. Anulare parţială a... | ICCJ. Decizia nr. 1864/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
