ICCJ. Decizia nr. 1995/2004. Contencios. Conflict negativ de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1995/2004
Dosar nr. 5267/2004
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 28 ianuarie 2003, reclamantul D.Ş. a solicitat Tribunalului Botoşani, obligarea pârâţilor Primăria comunei Lunca, secretarul comunei Lunca şi Primarul comunei Lunca, la plata sumei de 15.000.000 lei, cu titlu de daune, pentru refuzul de soluţionare a notificării adresate în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de la 30 octombrie 2001, a notificat Primăria comunei Lunca, solicitând în baza Legii nr. 10/2001, retrocedarea unui imobil preluat abuziv, dar pârâţii au refuzat să-i satisfacă cererea.
Prin sentinţa civilă nr. 662 din 13 mai 2003, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi-a declinat competenţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din această lege, este de competenţa tribunalului sau a curţii de apel, în a căror rază teritorială îşi are domiciliul, reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzute de art. 2 şi 3 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3466 din 24 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, a dispus, la rândul său, declinarea competenţei, în favoarea Judecătoriei Botoşani, reţinând că cererea reclamantului reprezintă de fapt o acţiune civilă în pretenţii, fondată pe răspunderea civilă delictuală a pârâţilor, despre care reclamantul a pretins că s-a refuzat soluţionarea unei notificări şi prin acest fapt i-a cauzat daune şi a stabilit că în cauză, competenţa soluţionării cererii aparţine instanţei de drept comun, respectiv judecătoriei în raza căreia se află domiciliul pârâţilor, potrivit art. 1 şi 5 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 1254 din 12 martie 2004, Judecătoria Botoşani, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul D.Ş., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, „acţiunile formulate în baza art. 1 din lege, sunt de competenţa tribunalului sau curţii de apel, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzute de art. 2 şi 3 C. proc. civ.".
Cum reclamantul îşi are domiciliul în Bucureşti, instanţa, conform dispoziţiilor legale sus citate, a declinat competenţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Învestită cu prezentul conflict de competenţă, ivit în condiţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va stabili competenţa de soluţionare, în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Cum cererea reclamantului are drept obiect, refuzul pârâţilor de a răspunde la notificare, în termenul legal stabilit, iar reclamantul acţionând în judecată pe pârâţi, în calitatea lor de funcţionari, aşa cum arată însuşi reclamantul, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, care dispune: „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a-i rezolva cererea, referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea cauzei ce i-a fost cauzată".
Potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, acţiunile formulate în baza art. 1 din lege, sunt de competenţa tribunalului sau curţii de apel, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzută de art. 2 lit. c) C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de natura litigiului dedus judecăţii şi de obiectul acţiunii formulate de reclamantul D.Ş., Curtea constată competent, Tribunalul Bucureşti, pentru a se pronunţa în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe D.Ş. şi Primăria comunei Lunca, judeţul Botoşani, Primarul comunei Lunca şi secretarul Primăriei Lunca, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1865/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2000/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
