ICCJ. Decizia nr. 2001/2004. Contencios. Refuz emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2001/2004
Dosar nr. 3114/2003
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 ianuarie 2003, reclamantul L.A. a chemat în judecată Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând obligarea acesteia, să emită un act administrativ, prin care să i se asigure încadrarea într-o funcţie publică, potrivit pregătirii sale profesionale. A mai solicitat ca pârâta să fie obligată să-i plătească contravaloarea prejudiciului cauzat şi să i se recunoască dreptul de a-şi păstra gradul profesional de consilier categoria A, clasa I, în situaţia în care ar fi încadrat temporar pe o funcţie publică inferioară.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că, începând cu 14 iunie 1991, prin concurs, a ocupat o funcţie vacantă de inspector de specialitate, iar la data de 31 iulie 2000 a fost numit funcţionar public cu grad profesional de consilier, categoria A, clasa I, gradul I. La data de 11 mai 2001, reclamantul a fost eliberat din funcţie, în temeiul art. 89 lit. c) şi art. 92 lit. d) din Legea nr. 189/1999, că, deşi pârâta avea obligaţia de a-i asigura încadrarea într-o altă funcţie publică vacantă, pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 112 din 11 iunie 2003, a respins ca nefondată, acţiunea.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamantul L.A., susţinând în esenţă, că instanţa nu s-a preocupat să verifice realitatea susţinerilor pârâtei, privind inexistenţa unor posturi vacante, de natura celui ocupat de el; a reţinut greşit natura capătului de cerere privind despăgubirile moratorii pentru întârzierea executării unei obligaţii legale şi a respins, fără a judeca, pe fond, cel de al doilea capăt de cerere privind recunoaşterea dreptului său, de a-şi păstra gradul profesional actual, în situaţia în care pârâta l-ar repartiza într-o funcţie publică inferioară.
Recursul este fondat.
La data de 22 mai 2001, reclamantul L.A. a fost eliberat din funcţie, în temeiul art. 89 lit. c) şi art. 92 lit. d) din Legea nr. 189/1999.
Potrivit acestei dispoziţii, este necesar ca autoritatea sau instituţia publică să-şi reducă personalul, ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi, de natura celui ocupat de funcţionarul public şi acesta să refuze oferta Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) ale Legii nr. 189/1999, funcţionarul public îşi păstrează gradul, clasa şi treapta avute, şi atunci când nu mai deţine funcţia publică, din motive neimputabile acestuia. În acest caz, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici îi va asigura funcţionarului public, încadrarea în altă funcţie publică, în limita posturilor disponibile şi potrivit pregătirii lui profesionale.
Aceleaşi prevederi au fost preluate şi de OUG nr. 82/2000, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999.
Rezultă că obligaţiile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, de redistribuire a funcţionarilor publici care nu mai deţin funcţia publică, din motive neimputabile lor, este condiţionată de existenţa unor funcţii publice vacante.
Instanţa s-a limitat numai la copia unui act intern, reprezentând o corespondenţă privată între două compartimente ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, prin care se comunică faptul că, „În acest moment nu există nici un post vacant disponibil cu pregătirea sa profesională".
Acest act nu a fost însoţit de nici o probă, pentru a dovedi realitatea celor afirmate. Se impunea ca instanţa de fond să oblige pârâta, să comunice lista funcţiilor vacante şi ocupate, transmise acesteia de autorităţile şi instituţiile publice de interes local.
În plus, acest document nu este datat şi se referă exclusiv la perioada situată între 7 mai şi 2 iunie 2003, fără nici o referire la perioada anterioară, cuprinsă între 22 mai 2001, data eliberării din funcţie şi până la reclamaţia administrativă prealabilă.
Instanţa de fond nu a pus acest document, în discuţia părţilor.
În ipoteza în care se va face dovada inexistenţei unor posturi vacante, de natura celui ocupat de recurentul-reclamant, instanţa de fond va avea în vedere şi posibilitatea oferirii unui post inferior, cu păstrarea clasei, categoriei şi gradului deja dobândite de cel în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Având în vedere cele mai sus expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul L.A. împotriva sentinţei civile nr. 112 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2000/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 2003/2004. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
