ICCJ. Decizia nr. 2052/2004. Contencios. Suspendarea executării Ordinului M.A.A.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2052/2004
Dosar nr. 3024/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La cererea înregistrată la 6 iunie 2003, reclamantele A.V.P.S. G. Odorheiu Secuiesc şi S.V. G.T. Iaşi au solicitat ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună suspendarea executării prevederii din art. 2 lit. a) al anexei la Ordinul nr. 93/2003, emis de Ministrul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, până la soluţionarea dosarului nr. 670/2003, având ca obiect, acţiunea de anulare a acestui ordin.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că prin prevederea contestată, s-a impus nelegal ca pentru acordarea licenţei de funcţionare să facă dovada afilierii la A.G.V.P.S. din România, iar executarea acestei prevederi va produce pagube reclamantelor, care nu îşi vor continua activitatea şi după o perioadă de 3 luni de imposibilitate de realizare a scopului pentru care s-au constituit, vor fi dizolvate şi lichidate.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 189 din 16 iunie 2003, prin care a admis cererea de ordonanţă preşedinţială şi a dispus suspendarea executării prevederii din art. 2 lit. a) al anexei la Ordinul nr. 93/2003, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr. 670/2003 al aceleiaşi instanţe.
Hotărând astfel, instanţa de fond a apreciat, ca fiind îndeplinite, condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte existenţa aparenţei de drept, cât şi pentru urgenţa soluţionării cauzei, dat fiind că dispoziţia cuprinsă în ordinul contestat afectează existenţa asociaţiilor reclamante şi realizarea scopului lor de activitate.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 581 C. proc. civ., pentru că intimatele-reclamante nu au dovedit paguba care s-ar produce prin executarea actului administrativ, până la judecarea acţiunii pe fondul cauzei. De asemenea, recurentul a arătat că nu există îndoială asupra legalităţii Ordinului nr. 93/2003, care a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 654/2001, care a modificat şi completat Legea nr. 103/1996, a fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Hotărârea pronunţată în cauză este nelegală, pentru aplicarea greşită într-un litigiu de contencios administrativ, a dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ., privind ordonanţa preşedinţială.
Acţiunea de anulare a art. 2 lit. a) din anexa la Ordinul nr. 93/2003, a fost formulată de intimatele-reclamante, în baza Legii nr. 29/1990 şi cererea lor de suspendare a executării actului administrativ, ca măsură provizorie, nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară, decât cea aplicabilă pentru fondul litigiului. Astfel, dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., nu erau incidente în cauză, deoarece norma de trimitere cuprinsă în art. 18 din Legea nr. 29/1990 are ca obiect, numai acele prevederi de procedură, pentru care nu există o reglementare specială în materia contenciosului administrativ.
Intimatele-reclamante au indicat ca temei juridic al cererii lor de suspendare a executării, şi dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, dar nu au dovedit îndeplinirea cerinţelor prevăzute în acest text de lege, privind existenţa unor cazuri bine justificate şi pericolul producerii unei pagube iminente, prin executarea actului administrativ, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare.
De altfel, se constată că la data de 16 iunie 2003, când s-a pronunţat instanţa de fond, cererea de suspendare formulată de intimatele-reclamante, rămăsese fără obiect, pentru că Ordinul nr. 93/2003 îşi produsese efectele juridice prin împlinirea la 11 iunie 2003, a termenului de 3 luni prevăzut în art. 4, pentru procedura obţinerii licenţelor de funcţionare, de către gestionarii care deţineau fonduri de vânătoare, în baza contractelor de concesiune.
Expirarea la 11 iunie 2003, a termenului-limită pentru obţinerea licenţelor de funcţionare a fost recunoscută şi de intimatele-reclamante, în cererea lor, situaţie în care nu se mai impunea a fi admisă măsura de suspendare provizorie a executării actului administrativ.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va respinge cererea de suspendare a executării formulată de cele două asociaţii reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului împotriva sentinţei nr. 189 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge cererea de suspendare a executării ordinului, formulată de A.V.P.S. G. şi A.V.P.S. G.T. Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2011/2004. Contencios. Anularea partiala a... | ICCJ. Decizia nr. 2065/2004. Contencios. îndreptare hotărâre.... → |
|---|
