ICCJ. Decizia nr. 2135/2004. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2135/2004
Dosar nr. 5077/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 5 decembrie 2001 sub nr. 2044/2001, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul B.C. a solicitat ca în contradictoriu cu Comisia Centrală de Pensii a Ministerului de Interne, să se constate că pârâta nu i-a comunicat în termen de 30 zile răspunsul la contestaţia formulată la 3 septembrie 2001, răspuns trimis la 1 noiembrie 2001, a solicitat daune materiale în sumă de 10 milioane pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin privare de dreptul de pensie militară de invaliditate, să fie obligat Ministerul de Interne să îi acorde distincţia „Meritul Militar" clasa a III-a, ce i se cuvenea încă din 1990, drepturile băneşti ce i se cuvin pentru acest ordin din 1990, reactualizată, şi să i se stabilească pensia de serviciu anticipată, la o vechime de 30 ani.
În motivarea acţiunii, reclamantul susţine că în urma internării în Spitalul Militar Iaşi, în perioada 16 octombrie 2000 – 31 octombrie 2000, a fost diagnosticat gradul II de invaliditate şi abia la 25 iunie 2001 a fost emisă Decizia nr. 126596, primită la 3 august 2001, decizie pe care a contestat-o şi a primit răspunsul, Decizia nr. 1 din 3 octombrie 2001, în sensul că a fost respinsă contestaţia.
Acţiunea a fost precizată la 3 ianuarie 2002, în sensul că se completează susţinerile iniţiale, cu critici la soluţia dată în contestaţia sa, în sensul de a fi aplicate corect prevederile Legii nr. 164/2001 – art. 78, 16, 23, 79 – şi Normele metodologice de aplicare a acestei legi, privind pensiile militare.
Prin sentinţa nr. 2 din 7 ianuarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, având temei în art. 6 din Legea nr. 29/1990, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 993/2002, secţia comercială şi contencios administrativ, instanţă care prin sentinţa nr. 115 din 9 septembrie 2003, a respins contestaţia împotriva deciziei nr. 1 din 3 octombrie 2001, emisă de Ministerul de Interne, Comisia de Contestaţii şi Pensii, ca nefondate, fiind respinsă ca nefondată, cererea de daune materiale şi ca inadmisibilă, cererea privind acordarea „Meritul Militar III" şi drepturile băneşti aferente şi ca nefondată, cererea privind plata pensiei anticipate actualizate.
Instanţa a reţinut că reclamantul nu poate beneficia de pensie de serviciu anticipată, la intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2001, reclamantul fiind trecut în rezervă la 31 octombrie 1994, fără drept de pensie, că modul şi datele stabilirii pensiei prin Decizia nr. 126596/2001 şi Decizia nr. 1/2001, pe care a contestat-o în instanţă, sunt în mod legal stabilite, nefiind vătămat în drepturile sale, reclamantul.
Împotriva sentinţei nr. 115/2003 a declarat recurs, reclamantul, care a criticat hotărârea, în sensul că este nelegală, instanţa refuzând să analizeze apărările sale şi în special, art. 79 din Legea nr. 164/2001, dar şi aplicarea greşită a prevederilor aceste legi.
Recursul se constată a fi fondat, însă pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Din analiza actului reclamantului se constată că obiectul acţiunii este acordarea pensiei de serviciu prevăzută de art. 16 din Legea nr. 164/2001 şi contestaţia sa împotriva deciziei nr. 1/2001, emisă de Comisia de Contestaţii Pensii, care are competenţele prevăzute în art. 53 din Legea nr. 164/2001.
În conformitate cu prevederile art. 54 alin. (1), împotriva deciziilor emise în condiţiile art. 53, stabilirea sau respingerea dreptului la pensie, se poate introduce contestaţie în termen de 30 zile de la comunicare, la comisiile de contestaţii pensii care funcţionează în cadrul Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii.
La alin. (3) al art. 54 se dispune că deciziile comisiilor de contestaţie pot fi atacate în instanţă potrivit Legii nr. 19/2000.
Faţă de obiectul acţiunii, şi în conformitate cu prevederile art. 155 din Legea nr. 19/2000, competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantului revenea tribunalului, respectiv Tribunalului Bacău, şi nu curţii de apel, instanţă care potrivit art. 157 din Legea nr. 19/2000, soluţionează recursul.
Înalta Curte de Casaţie constată că sentinţa este astfel nelegală, fiind dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmând a se admite recursul pentru aceste considerente şi să se caseze sentinţa, cu trimiterea cauzei potrivit art. 312 alin. (6), instanţei competente, adică Tribunalul Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei civile nr. 115 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Tribunalul Bacău, pentru competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2133/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2136/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
