ICCJ. Decizia nr. 2966/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Direcția de Control Financiar Timiș a efectuat la SC S. SA Sânicolau Mare, o verificare privind legalitatea solicitării acordării și justificării subvențiilor, primelor, bonurilor valorice de motorină și altor forme de sprijin financiar, de la bugetul de stat, în anul 2001. Potrivit procesului-verbal de constatare din 28 februarie 2002, cu nr. 144 din 1 martie 2002, s-a reținut faptul că societatea a beneficiat de sprijin direct, de 1.000.000 lei/ha cultivat, acordat conform O.U.G. nr. 30/2001 și H.G. nr. 278/2001, în sumă totală de 6.654.500.000 lei, deși nu se încadra explicit în dispozițiile actului normativ.
Actul de constatare a fost clasat prin Rezoluția din 14 martie 2002, dosar nr. 9089/18T/2002, a Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Județeană Timiș. Actul de clasare a fost motivat prin faptul că, deși inițial prin O.U.G. nr. 30/2001, beneficiari ai sprijinului direct de 1.000.0000 lei, pentru fiecare ha de teren cultivat, au fost producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, cu capital privat ori mixt, ulterior prin Legea nr. 388/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 30/2001,art. 1 alin. (2) din actul normativ a fost modificat, în sensul că beneficiari sunt "producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice", fără a se mai face diferențierea în ce privește natura capitalului.
împotriva actului de clasare a formulat plângere, Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Județene Timiș, iar aceasta a fost admisă prin Rezoluția nr. 31325/338/2002 din 29 aprilie 2002, a Procurorului financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României.
Ca urmare a admiterii plângerii, s-a dispus infirmarea actului de clasare și restituirea dosarului, pentru completarea controlului, în sensul clarificării împrejurărilor în care s-a produs încasarea sumelor reprezentând sprijinul acordat producătorilor agricoli.
împotriva soluției a formulat cerere de reexaminare, în temeiul art. 39 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, SC S. SA Sânicolau Mare, care a criticat infirmarea actului de clasare și restituirea dosarului, deoarece sensul actului normativ O.U.G. nr. 30/2001 și Legea nr. 388/2001, a fost acela de a se acorda sprijin producătorilor agricoli care cultivă suprafețe de terenuri, respectă tehnologiile specifice fiecărei culturi și obțin producții performante și de calitate. Cu referire la Legea nr. 388/2001, s-a considerat că aceasta își produce efectul, deoarece este vorba de acordarea sprijinului pentru producția anului 2001, iar o eventuală obligare la restituire, ar însemna producerea unui efect contrar celui urmărit de lege.
Prin decizia nr. 57 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, s-a respins cererea de reexaminare formulată de SC S. SA.
Pentru a pronunța astfel, Curtea de Conturi a avut în vedere:
Conform art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2001 (M. Of. nr. 106/1.03.2001), beneficiari ai sprijinului direct de 1.000.000 lei, pentru fiecare hectar cultivat, erau producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, cu capital privat și mixt, care cultivau și exploatau terenuri, respectau tehnologiile specifice fiecărei culturi, pentru a obține producții performante și de calitate.
La acel moment, SC S. SA nu avea calitatea de persoană juridică cu capital privat ori mixt. Ulterior, prin Legea nr. 388/2000 (M. Of. nr. 392/18.07.2001), art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2001 a fost modificat și nu s-a mai făcut nici o distincție cu privire la capitalul persoanelor fizice și juridice.
în aceste condiții, dacă cererea de reexaminare ar fi admisă, aceasta ar duce la sesizarea Colegiului jurisdicțional [art. 39 alin. (2) Legea nr. 94/1992], în paralel cu efectuarea unor verificări suplimentare de către organele de control financiar, asupra acelorași aspecte și care se pot încheia cu propuneri diferențiate, față de care urmează să se pronunțe Procurorul financiar (art. 36 și 37 din Legea nr. 94/1992).
în raport cu această susținere, urmează a fi avute în vedere atât organele de control financiar, cât și de Procurorul financiar, la adoptarea soluției finale.
împotriva deciziei a formulat recurs SC A.S. SA Sânicolau Mare, criticând-o astfel:
Concluzia organelor financiare cu privire la incidența art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2001 și a art. 15 alin. (3) din H.G. 278/2001, în sensul restituirii sumelor necuvenite, cu majorări, este eronată, pentru că textele menționate se referă la persoanele fizice și juridice care nu îndeplineau condițiile legale de a beneficia de subvențiile de stat, de 1.000.000 lei pentru un hectar cultivat, fie că nu se încadrau în categoria producătorilor agricoli, fie că nu desfășurau activitate de cultivare și exploatare a terenurilor agricole.
în plus, normele citate nu-și aveau aplicațiune, raportat la prevederile Legii nr. 388/2001 (M. Of. nr. 392/18.07.2001), care și-a produs efectele de la apariție, legea având rang preferențial.
Aplicarea O.U.G. nr. 30/2001 și H.G. nr. 278/2001 se poate face numai în forma modificată prin Legea nr. 388/2001 și prin care s-a prevăzut în articolul unic de modificare a alin. (2) din art. 1 din O.U.G. nr. 30/2001, în sensul că: beneficiarii sprijinului direct, de 1.000.000 lei pentru fiecare ha de teren cultivat, sunt producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, instituțiile de învățământ și cercetare din agricultură care cultivă și exploatează terenuri.
Astfel că, potrivit dispozițiilor imperative ale legii, toți beneficiarii persoane fizice sau juridice, indiferent de capitalul deținut, de stat, privat sau mixt, sunt îndreptățite la acordarea subvențiilor de stat, de 1.000.000 lei pentru fiecare hectar de teren cultivat, dacă au calitatea de producători agricoli și care desfășoară activități de cultivare și exploatare a terenurilor agricole.
Societatea a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 388/2001, pentru a beneficia de subvenții.
Susținerea organelor financiare, în sensul că Legea nr. 388/2001 cere efecte numai pentru viitor, nu și retroactiv, este greșită, atâta timp, cât numai în cadrul ei de aplicare poate fi vorba de efectele celor două acte normative emise de Guvern, chiar dacă au fost emise anterior, deoarece validitatea lor în formă modificată a fost consacrată numai în temeiul acestei legi, necomportând că se referă la perioade anterioare de înființare a culturilor agricole pentru care au fost recunoscute subvențiile.
Legea vizează acordarea subvențiilor pentru anul 2001 și se referă la culturi agricole înființate în anul 2000, cât și cele înființate până la data de 5 iunie 2001, pentru care s-au prevăzut termene maxime de întocmire a listelor cuprinzând beneficiarii sprijinului, până la 27 martie 2001.
Restituirea subvențiilor de care a beneficiat societatea, în cuantum de 6.654.500.000 lei, pe anul 2001, nu putea fi cerută prin prisma celor invocate mai sus, iar pe de altă parte, nu se putea institui o dublă sancțiune la restituire, respectiv majorări de întârziere de 2.929.504.150 lei și penalități, de întârzi9ere de 166.362.500 lei.
Un ultim aspect vizează faptul că dacă s-ar face abstracție de lege, suma arătată nu poate fi recuperată de la societate, întrucât prețul de cumpărare al societății de la A.D.S. - M.M.A.P. a inclus și această sumă, astfel că, dacă vânzătorul și-a apropiat prețul, de la acesta se poate face recuperarea.
Considerentul instanței, în sensul că susținerile recurentei ar trebui să fie avute în vedere de organele de control financiar și Procurorul financiar, nu are suport legal, atâta vreme, cât aceștia și-au exprimat deja punctele de vedere, prin actele contestate, menținându-le.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Aplicarea O.U.G. nr. 30/2001 și H.G. nr. 278/2001, se poate face în forma modificată prin Legea nr. 388/2001 - care are rang preferențial și prin care s-a prevăzut în articolul unic de modificare a alin. (2) din art. 1 din O.U.G. nr. 30/2001, în sensul că beneficiarii sprijinului direct de 1.000.000 lei, pentru fiecare hectar de teren cultivat, sunt producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, instituțiile de învățământ și cercetări din agricultură care cultivă și exploatează terenuri.
în atare situație, toți beneficiarii, persoane fizice sau juridice, indiferent de capitalul deținut, de stat, privat sau mixt, sunt îndreptățite la acordarea subvențiilor de stat de 1.000.000 lei, pentru fiecare hectar de teren cultivat, dacă au calitatea de producători agricoli și desfășoară activități de cultivare și exploatare a terenurilor agricole.
Societatea recurentă a făcut dovada condițiilor stabilite imperativ de Legea nr. 388/2001.
Se constată că, deși în art. 1 alin. (2), în forma inițială erau excluse persoanele juridice cu capital integral de stat, textul din ordonanța de urgență a guvernului a fost modificat prin Legea nr. 388/2001, care a prevăzut că nu se mai face distincție cu privire la componența capitalului social, operându-se egalitate de tratament, întrucât raporturile juridice s-au derulat anterior apariției Legii nr. 388/2001, iar prin lege se instituie un tratament ce nu-i discriminează pe beneficiari, legea având rang preferențial
Este neîndoielnic faptul că modificarea ordonanței vizează raporturile juridice ce s-au încheiat sub imperiul acesteia. Dispozițiile modificatoare au aplicabilitate din chiar momentul intrării în vigoare a dispozițiilor ordonanței aprobate; în caz contrar, legea nu ar avea efect - acest punct de vedere a fost în mod judicios adoptat prin Rezoluția de clasare a Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Timiș.
Față de considerentele expuse, a fost admis recursul declarat de SC A.S. SA Sânicolau Mare, împotriva deciziei nr. 57 din 17 noiembrie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, pe care a casat-o și în fond, a fost admisă cererea de reexaminare a societății, împotriva Rezoluției nr. 31325/3113 din 29 aprilie 2002 a Procurorului financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României.
S-a menținut actul de clasare a actului de control emis de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi, prin Rezoluția din 14 martie 2002, dosar nr. 9089/18D/2002.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4711/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4708/2004. contencios → |
|---|
