ICCJ. Decizia nr. 6935/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2003, de Curtea de Apel București, municipiul București, prin Primarul general T.B., a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1102 din 9 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.
în motivarea recursului, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept recunoscut de lege, întrucât funcția publică de secretar al unității administrativ-teritoriale este importantă, iar dacă numirea acestuia este nelegală, aceasta va avea consecințe și asupra actelor juridice emise ulterior de ocupantul funcției publice. S-a mai susținut că potrivit art. 120 din Legea nr. 215/2001, numirea Secretarului general al județului se face de Ministerul Administrației Publice, la propunerea președintelui Consiliului Județean, dar nu se aplică și la municipiul București, astfel încât nu se poate accepta susținerea instanței de fond, că dreptul pretins încălcat, nu aparține primarului.
Consiliul General al municipiului București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat în cauză, întrucât hotărârea atacată cu recurs, este legală și temeinică.
Sub acest aspect, s-a precizat că prin emiterea Ordinului ministrului administrației publice nr. 188 din 5 aprilie 2003 (numirea în funcția de Secretar general al municipiului București, a domnului D.S.), recurentul-reclamant nu a fost vătămat într-un drept recunoscut de lege, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, pentru lipsa calității procesuale active a municipiului București.
Printr-o întâmpinare și ulterior cerere de intervenție în interes propriu, depuse la dosar și numitul D.S. a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.
De asemenea, și Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței civile nr. 1102/2003, ca temeinică și legală, întrucât dreptul pretins încălcat, nu aparține primarului, printre atribuțiile acestuia neregăsindu-se și acela de a numi secretarul general. S-a precizat că potrivit Legii nr. 215/2001, acest drept aparține Consiliului General al municipiului București.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 1102 din 9 iulie 2003, Curtea de Apel București. secția de contencios administrativ, a admis excepția invocată de Ministerul Administrației Publice și a respins acțiunea formulată de municipiul București, prin Primarul general al municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației Publice și intervenienții S.D. și Consiliul General al municipiului București, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la 2 iunie 2003, reclamantul municipiul București, reprezentat prin Primarul general, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Administrației Publice, anularea Ordinului ministrului administrației publice nr. 188 din 5 aprilie 2003, privind numirea domnului D.S., în funcția de Secretar general al municipiului București.
în motivarea acțiunii s-a arătat că ordinul în litigiu este nelegal, întrucât nu s-au respectat dispozițiile Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 215/2001, respectiv faptul că la baza numirii în funcție trebuia să stea propunerea Primarului general al municipiului București, în urma unui concurs organizat de acesta, iar nu propunerea unui președinte de Consiliu județean.
La 24 iunie 2003, pârâtul a depus o întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, solicitând respingerea acțiunii pe acest aspect.
Instanța de fond a reținut că excepția formulată este întemeiată. întrucât nici municipiul București și nici Primarul general nu au printre atribuții, propunerea Secretarului general.
Conform Legii nr. 215/2001, deci, dreptul pretins încălcat (așa cum cere art. 1 din Legea nr. 29/1990), nu aparține municipiului București și nici Primarului, numirea Secretarului general făcându-se de Ministerul Administrației Publice, la propunerea președintelui județean.
Conform Legii nr. 215/2001, dreptul de a organiza concursul pentru ocuparea postului de Secretar general al municipiului București, aparține Consiliului General al municipiului București și nu municipiului București.
Instanța de fond a mai reținut și faptul că municipiul București nu are nici interes în speță, întrucât nu a justificat legitimitatea acestuia, pentru faptul că ar veni în conflict cu dispozițiile legale în materie.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Recurentul nu are în atribuțiile legale, numirea sau propunerea pentru numirea Secretarului general.
în condițiile în care art. 1 din Legea nr. 29/1990, prevede expres că reclamantul trebuie să dovedească (pe lângă celelalte atribuții prevăzute de lege), existența unei vătămări, prin încălcarea unui drept prevăzut de lege, în mod corect instanța de fond a admis excepția invocată, reclamantul nedovedind că a fost vătămat într-un drept prevăzut de lege, prin actul administrativ contestat.
Așa fiind, recursul a fost respins în baza art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7814/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 686/2004. Contencios → |
|---|
