ICCJ. Decizia nr. 4366/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4366/2004
Dosar nr. 5795/2004
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată în contencios administrativ, la data de 31 martie 2003, reclamanta D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 8121 din 5 martie 2000, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că în perioada prevăzută în actele normative indicate, a suferit împreună cu familia, persecuţii din motive etnice, care o îndreptăţesc la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 540 din 13 mai 2003, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta şi-a schimbat domiciliul, împreună cu familia, la data de 5 septembrie 1944, din localitatea Turda, judeţul Cluj, în comuna Lancrăm, judeţul Alba, ambele teritorii aflându-se la acea dată sub administraţia statului Român; or, Legea nr. 189/2000, priveşte numai persoanele persecutate din motive etnice, de către regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta D.M., susţinând în esenţă, că în perioada 5 septembrie 1944 - 4 octombrie 1944, oraşul Turda a fost ocupat de trupele hortyste, care s-au dedat la tot felul de atrocităţi asupra locuitorilor de origine română, din teritoriul ocupat şi, din acest motiv, s-a refugiat în judeţul Alba.
Recursul a fost respins ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 4034 din 20 noiembrie 2003, cu motivarea că, din actele dosarului, nu rezultă că reclamanta şi-a schimbat domiciliul din localitatea Turda, judeţul Cluj, în comuna Lancrăm, judeţul Alba, din cauza unor persecuţii exercitate din motive etnice, aşa cum pretinde, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
La data de 3 mai 2004, reclamanta D.M. (născută A.), a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei menţionate.
În susţinerea cererii sale, contestatoarea a reiterat menţiunile formulate în acţiunea introductivă şi în recurs, arătând, în esenţă că, împreună cu familia sa, compusă din părinţi şi patru copii, au suferit persecuţii exercitate din motive etnice, de trupele hortysto-hitleriste, în perioada specificată, ceea ce i-a determinat să se refugieze din localitatea de domiciliu, instanţele considerând eronat că nu este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii legale.
A mai susţinut că, în cauze similare, doi dintre fraţii săi, prin hotărâri irevocabile, au obţinut soluţii favorabile, fiindu-le recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor cuvenite pentru perioada 5 septembrie 1944 - 4 octombrie 1944.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Conform prevederilor art. 317 C. proc. civ., pot fi atacate cu contestaţie în anulare, hotărârile irevocabile, atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită, potrivit cu cerinţele legii, precum şi hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, în ambele situaţii, numai dacă aceste motive nu s-au putut invocat pe căile ordinare de atac.
Art. 318 din acelaşi cod, prevede şi alte motive de contestaţie în anulare, şi anume, când dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs, este rezultatul unei greşeli materiale sau când s-a omis, din greşeală, să se cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestatoarea nu a invocat nici unul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., ci a făcut referire la aspecte de fond, avute în vedere de către instanţa de fond şi de instanţa de control judiciar şi asupra cărora acestea s-au pronunţat.
Aşa fiind, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.M. împotriva deciziei nr. 4034 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3863/2004. Contencios. Anulare ordine Curtea... | ICCJ. Decizia nr. 4411/2004. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
