ICCJ. Decizia nr. 3868/2004. Contencios. Anulare hotărâre Consiliu de administraţie al BNR (repus pe rol după suspendare). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3868/2004
Dosar nr. 1560/1998
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 aprilie 1997, reclamantul C.E. a chemat în judecată pe pârâţii Banca Naţională a României şi pe guvernatorul acesteia, M.I., solicitând anularea hotărârii nr. 4 din 18 aprilie 1997 prin care a fost decăzut din calitatea de fondator, administrator şi preşedinte al Societăţii Bancare R.C.R. SA.
Acţiunea a fost respinsă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1326 din 18 decembrie 1997, instanţa reţinând în esenţă că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, deci nu este întrunită una din cerinţele legale obligatorii, ce afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul C.E., invocând necompetenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei şi învederând că instanţei de drept comun îi revenea competenţa soluţionării litigiului, actul administrativ contestat, adoptat în temeiul Legii nr. 33/1991, privind activitatea bancară, putând fi atacat în virtutea dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Critica privind necompetenţa instanţei de contencios administrativ este neîntemeiată, măsura adoptată de Banca Naţională a României constituind un act administrativ, iar pârâta având calitatea de autoritate publică centrală potrivit Legii nr. 33/1991 şi Legii nr. 34/1991, privind Statutul Băncii Naţionale a României.
Cât priveşte invocarea prevederilor art. 21 din Constituţie, această apărare este nefondată, prin reglementarea unor condiţii legale de sesizare a instanţei nefiind interzis liberul acces la justiţie.
Prin urmare, Curtea reţine că excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile a fost corect admisă, reclamantul nefăcând dovada sesizării autorităţii emitente, anterior introducerii acţiunii.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.E. împotriva sentinţei civile nr. 1326 din 18 decembrie 1997 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3866/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3912/2004. Contencios → |
|---|
