ICCJ. Decizia nr. 429/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 429/2004
Dosar nr. 2008/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11 pronunţată la 12 septembrie 2002, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins întâmpinarea formulată de Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 52 din 22 iunie 2002, emisă de preşedintele Secţiei de Control Financiar Ulterior al Curţii de Conturi.
În motivarea soluţiei, prima instanţă a reţinut că faţă de măsurile dispuse prin Decizia nr. 55 din 22 iulie 2002, de preşedintele Secţiei de Control Financiar Ulterior al Curţii de Conturi, la pct. 3 şi 6, a constatat că potrivit Raportului de control intermediar nr. 13662/AI din 15 iulie 2002, pct. 1 şi 4, Guvernul României a beneficiat de un ajutor nerambursabil în valoare de 500 milioane yeni japonezi din partea Guvernului Japoniei, pentru a contribui la promovarea eforturilor de ajustare structurală a economiei, precum şi la diminuarea dificultăţilor economice, în cadrul căruia s-a urmărit procurarea de bunuri din import, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acordului, urmând ca utilizatorii finali ai ajutorului să ramburseze contravaloarea în lei la valoarea FOB a importurilor, într-un fond de contrapartidă distinct, în condiţiile HG nr. 308/2000 şi în conformitate cu HG nr. 794/1997.
S-a constatat că pe perioada creditării beneficiarilor interni, Ministerul Finanţelor Publice nu a perceput şi încasat dobânzi în valoare de 13.485.896 mii lei, ceea ce a influenţat negativ realizarea de venituri în Fondul de contrapartidă, cu toate că, în conformitate cu Anexa 1 pct. IV alin. (4) din HG 794/1997, obligaţiile de plată către fondul respectiv au fost eşalonate pe diverse perioade, în baza convenţiilor încheiate în acest sens, cu percepere de dobândă prin aplicarea ratei anuale a dobânzii medii pasive practicată de băncile comerciale pentru operaţiuni interbancare.
S-a concluzionat că în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi ale OG nr. 61/2001, toate titlurile de bunuri materiale, titlurile de valoare în numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice trebuiau înregistrate obligatoriu în contabilitate, deci inclusiv veniturile realizate în cadrul fondului de contrapartide.
Instanţa a mai reţinut că măsura dispusă la pct.6 din decizi,e privind înregistrarea în contabilitate a contravalorii în lei a creanţelor la data de 31 decembrie 2001, în sumă de 2.239,6 milioane dolari SUA şi 955,9 milioane ruble transferabile, aflate în evidenţă extracontabilă a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Externe, este în conformitate cu prevederile art. 12 şi 15 din Legea nr. 82/1991 şi trebuie adusă la îndeplinire.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs jurisdicţional Ministerul Finanţelor Publice, considerând-o nelegală.
În motivarea recursului s-a susţinut că măsura dispusă la pct. 3 din Decizia nr. 55/2002, nu poate fi pusă în aplicare, deoarece în convenţiile încheiate între Ministerul Finanţelor Publice şi beneficiarii ajutorului nerambursabil nu s-a prevăzut plata de dobândă pe perioada eşalonată, întrucât HG nr. 308/2000, prin care s-a aprobat înţelegerea realizată prin schimbul de Note diplomatice între Guvernul României şi Japonia, nu s-a prevăzut calcularea unei asemenea dobânzi, urmând ca în cazul unor sume neplătite la termen, să se calculeze penalităţi de întârziere.
În legătură cu măsura de la pct. 6 din decizie s-a susţinut că instanţa trebuia să aibă în vedere că nu se poate înregistra în contabilitate, contravaloarea în lei a creanţelor la data de 31 decembrie 2001, deoarece s-ar ajunge la o denaturare artificială a contului de execuţie a trezoreriei.
De asemenea, s-a precizat că aceste creanţe provin din exporturi efectuate în urmă cu 20 - 30 ani şi cu scadenţe depăşite din activitatea unor societăţi mixte falimentare, dizolvate sau lichidate, pentru care nu exista o documentare justificativă completă.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 155 pronunţată la 7 martie 2003, a respins recursul jurisdicţional, reţinând că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi în drept că nu a fost respectate prevederile HG nr. 794/1997 şi HG 308/2000, rezultând că intimata nu a înregistrat în contabilitate dobânzile datorate pentru plăţile eşalonate ce se cuvenea fondului de contrapartidă.
Referitor la critica privind pct. 6 din decizie, de asemenea, s-a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 15 şi 17 din Legea nr. 82/1991, care stabilesc înregistrarea din contabilitate a contravalorii în lei a creanţelor la data de 31 decembrie 2001, în sumă de 2.239,6 milioane dolari SUA şi 655,9 milioane ruble transferabile, aflate în evidenţa extracontabilă a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Externe.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Ministerul Finanţelor Publice, susţinând că hotărârea este nelegală, criticile referindu-se la pct. 3 şi 6 din Decizia nr. 52 din 22 iulie 2002, cu aceeaşi motivare expusă în faţa secţiei jurisdicţionale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul, urmează să-l respingă ca nefondat, reţinând că Decizia nr. 155, pronunţată la 7 martie 2003, de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, este legală şi temeinică.
Curtea de Conturi a analizat amplu criticile formulate, rezultând că intimaţii, prin Direcţia Generală a Trezoreriei Statului, nu au calculat şi nu au virat dobânda aferentă disponibilităţilor Fondului de contrapartide, provenite din ajutoarele externe acordate de Japonia, fiind încălcate prevederile art. 3 din HG nr. 794/1997.
De asemenea, nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă, creanţele externe ale României, în sumă de 2.239,6 milioane dolari SUA şi 955, 9 milioane ruble transferabile, provenite din activitatea de export, derulate înainte de 31 decembrie 1989, fiind încălcate astfel prevederile art. 12 şi 15 din Legea contabilităţii nr. 82/1991.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 155 din 7 martie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2004. Contencios. Refuz recunoasterea... | ICCJ. Decizia nr. 4422/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
