ICCJ. Decizia nr. 4496/2004. Contencios. Pensie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4496/2004
Dosar nr. 917/1997
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 5788/1995,la Tribunalul Bacău, reclamantul L.T. a chemat în judecată Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Bacău - Cabinetul de expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună obligarea de a-i elibera certificatul de încadrare într-o categorie de persoană handicapată care necesită protecţie socială.
Prin sentinţa civilă nr. 55 pronunţată la 22 mai 1996, Tribunalul Bacău a respins ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului, motivat de faptul că acesta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, recurs ce a fost admis de Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 256 din 5 noiembrie 1996, reţinându-se că instanţa a încălcat prevederile art. 3 C. proc. civ., privind competenţa materială.
În consecinţă, s-a casat sentinţa civilă nr. 55 din 22 mai 1996 şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, în primă instanţă, la secţia de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Bacău.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că în anii 1993 - 1994 a beneficiat de prevederile Legii nr. 53/1992, fiind încadrat în gradul II de invaliditate şi că din septembrie 1995, pârâta refuză nejustificat să-i emită certificat de încadrare într-o categorie de persoană handicapată.
S-a mai arătat, ca o confirmare a dreptului său legitim de a beneficia de prevederile acestui act normativ, că un asemenea certificat i-a fost emis la 4 martie 1997, dar îi sunt descoperite drepturile cuvenite până la această dată.
Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 37, pronunţată la 18 martie 1997, a respins ca inadmisibilă, acţiunea, reţinând că reclamantul nu s-a adresat cu reclamaţie administrativă, încălcându-se astfel prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, susţinând că a făcut dovezi în acest sens şi că sentinţa se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere actele dosarului, urmează să constate că recurentul a decedat pe parcursul procesului, astfel cum se menţionează în încheierea de suspendare din 16 octombrie 1997, potrivit art. 243 pct. 1. Reţinând, însă, caracterul personal al acţiunii şi al recursului în această materie, Curtea urmează să-l respingă, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.T. împotriva sentinţei civile nr. 37 din 18 martie 1997 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 4495/2004. Contencios. Anulare Ordin. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4498/2004. Contencios. Anulare act control... → |
---|