ICCJ. Decizia nr. 5555/2004. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 5555/2004
Dosar nr. 5532/2004
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 510/2004, Curtea de Apel Bucureşti a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, competenţa privind soluţionarea acţiunii introdusă de reclamanta C.A., împotriva pârâtei C.N.P.A.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, faţă de obiectul acţiunii, acela al emiterii unei noi decizii de pensie, de către pârâtă, cu respectarea art. 105 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, conform art. 158 C. proc. civ., competent a soluţiona litigiul în primă instanţă, este tribunalul, în secţia sa specializată pentru litigii de muncă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamanta, invocând greşita nereţinere de către instanţa de fond, a temeiului de drept al acţiunii respective, Legea nr. 92/1992 şi Legea nr. 29/1990, temeiuri care atrag competenţa materială a acesteia, şi nu a tribunalului.
Examinând sentinţa, prin prisma criticii formulate, se constată că această critică este fondată.
Astfel, recurenta nu a contestat Decizia de pensionare, ci faptul de a i se refuza dreptul la pensia de serviciu cuvenită magistraţilor, conform art. 103 din Legea nr. 92/1992. Refuzul recunoaşterii unui drept acordat în baza legii speciale, constituie un caz de încălcare administrativă a acelui drept, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, ceea ce o îndreptăţeşte pe reclamantă a promova acţiunea de faţă. Ori, potrivit art. 31 C. proc. civ., acest gen de acţiuni, se soluţionează în primă instanţă, de către curţile de apel.
La aceeaşi concluzie, a unei acţiuni în contencios administrativ, se ajunge şi ca urmare a faptului că cererea reclamantei nu este fondată pe prevederile Legii nr. 19/2000, ci, aşa după cum s-a arătat, pe refuzul recunoaşterii unui drept (pensia de serviciu), cu toate consecinţele ce decurg din acest refuz.
Fiind îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., urmează ca, potrivit art. 312, coroborat cu art. 296 C. proc. civ., recursul reclamantei să fie admis şi drept consecinţă, cauza va fi trimisă, aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii. Urmează cu ocazia judecării litigiului, ca reclamanta-recurentă să precizeze dacă pârâta C.N.P.A.S. are singură, calitate procesuală pasivă ori este antrenată răspunderea şi altei (altor) persoane juridice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.A. împotriva sentinţei civile nr. 510 din 16 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, casează sentinţa atacată şi trimite cauza, pentru continuarea judecăţii, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5332/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 6888/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
