ICCJ. Decizia nr. 6903/2004. Contencios. Anulare adresă emisă de Direcţia Regim şi Inspecţie Silvică din cadrul M.A.A.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6903/2004
Dosar nr. 1288/2002
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2001, reclamanta A.G.V.P.S. din România, cu sediul în Bacău a solicitat pe calea contenciosului administrativ, să se dispună anularea adresei nr. 156636/VM din 5 octombrie 2001, emisă de Direcţia Regim şi Inspecţie Silvică, prin care s-a cerut organismelor teritoriale, retragerea din circulaţie a carnetelor de autorizaţie de vânătoare, care nu au fost eliberate de către A.G.V.P.S. din România, cu sediul în Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că potrivit Legii nr. 103/1996 s-a constituit în federaţie, denumită A.G.V.P.S. din România, cu sediul în Bacău, înscrisă în registrul special al persoanelor juridice, prin încheierea din 20 iunie 2000 a Tribunalului Bacău, calitate în care ar avea competenţa de a emite autorizaţii de vânătoare, conform legii. Mai susţine reclamanta, că prin adresa contestată a fost vătămată într-un drept recunoscut de lege, respectiv dreptul de a emite autorizaţii de vânătoare, după modelul aprobat prin Ordinul nr. 768/1997.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 27 din 26 februarie 2002, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în temeiul Legii nr. 103/1996 şi al Ordinului nr. 768/1997, emis de ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, singurele organe competente să emită autorizaţii de vânătoare, documente cu regim special, sunt A.G.V.P.S. din România, cu sediul în Bucureşti şi Regia Naţională a Pădurilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta A.G.V.P.S. din România, cu sediul în Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, ca fiind pronunţată cu încălcarea legii.
În esenţă, criticile aduse hotărârii atacate, privesc faptul că instanţa de fond nu a analizat toate actele din care rezultă că singura structură de reprezentare a intereselor organizaţiilor vânătoreşti din România, constituită în strictă conformitate cu prevederile Legii nr. 103/1996 şi implicit, a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, este federaţia cu sediul în Bacău, reclamanta în cauza de faţă.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 103/1996, „formularele autorizaţiilor individuale sau colective de vânătoare sunt documente cu regim special, emise şi înseriate de către A.G.V.P.S. din România şi, respectiv, Regia Naţională a Pădurilor, conform modelului şi reglementărilor emise de către autoritatea publică centrală, care răspunde de silvicultură".
În acest scop a fost emis Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 768/1997, cuprinzând reglementări tehnice privind tipărirea, înregistrarea, distribuirea, eliberarea şi folosirea autorizaţiilor de vânătoare, precum şi modelele de autorizaţie.
Acest ordin a fost comunicat numai către A.G.V.P.S. din România, cu sediul în Bucureşti şi Regiei Naţionale a Pădurilor care, conform Legii nr. 103/1996, sunt singurele abilitate să-l aplice.
În urma unor controale efectuate la A.G.V.P.S. din România, cu sediul în Bacău, de către Inspectoratul din subordinea autorităţii publice centrale, a reieşit faptul că există organizaţii vânătoreşti, gestionare de fonduri de vânătoare, care utilizează autorizaţii de vânătoare ce provin din carnete de autorizaţii, diferite de cele autorizate, conform legii, de A.G.V.P.S. din România, cu sediul în Bucureşti.
Astfel, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, în calitatea sa de autoritate publică centrală, care răspunde de silvicultură, a solicitat A.G.V.P.S. din România, cu sediul în Bacău, prin adresa nr. 156636/VM din 5 octombrie 2001, să întreprindă demersurile necesare pentru modificarea statutului federaţiei, prin eliminarea prevederilor referitoare la eliberarea carnetelor de autorizaţii de vânătoare, în caz contrar fiind nevoiţi a solicita organelor abilitate de lege, aplicarea prevederilor art. 54, 55, 56 şi 72 din OG nr. 26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii şi retragerea autorizaţiilor respective din circulaţie, adresă pe care reclamanta a contestat-o.
Instanţa de fond, pe baza probelor administrate şi în raport cu actele normative incidente cauzei, în mod corect a reţinut că adresa contestată de reclamantă a fost emisă în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 103/1996 şi cele ale Ordinului nr. 768/1997, singura autoritate abilitată de lege să emită autorizaţii de vânătoare conform modului aprobat, fiind A.G.V.P.S. din România, cu sediul în Bucureşti.
De altfel, ministerul de resort, în conformitate cu prevederile legale, a informat Inspectoratul General al Poliţiei, cu privire la faptul că A.G.V.P.S., cu sediul în Bacău, profitând de confuzia creată de asemănarea denumirii cu A.G.V.P.S., cu sediul în Bucureşti, a eliberat formulare cu regim special, având aceleaşi serii, solicitând retragerea imediată a acestor carnete din circulaţie, întrucât au fost eliberate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 103/1996.
În raport cu cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.G.V.P.S., cu sediul în Bacău, împotriva sentinţei civile nr. 27 din 26 februarie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6901/2004. Contencios. Anulare partiala... | ICCJ. Decizia nr. 6905/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
