ICCJ. Decizia nr. 6888/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6888/2004
Dosar nr. 2692/2002
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 decembrie 2001, la Tribunalul Bucureşti, reclamanta A.B. SA România a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, solicitând anularea Notei de constatare nr. 16.553 din 30 august 2001, precum şi a deciziei nr. 1.899 din 26 noiembrie 2001, iar pe fond să se constate legalitatea şi temeinicia modului de constituire, înregistrare, utilizare şi deducere a provizioanelor specifice de risc.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că în mod eronat, pârâţii au considerat că suma de 11.141.023.498 lei, reprezentând cheltuieli de provizioane specifice de risc, constituite de aceasta în perioada 1 ianuarie 1998 - 1 ianuarie 2000, reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal.
Se susţine că Normele nr. 3 şi nr. 4/1994 ale Băncii Naţionale a României, fac trimitere la normele interne de creditare ale societăţilor bancare, care prevăd în cazul A.B. SA România, ponderarea garanţiilor în funcţie de gradul de risc estimat de către bancă, dinamica valorii de piaţă a garanţiilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 767 din 4 septembrie 2002, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, apreciind că, întrucât provizioanele de risc au fost constituite peste limita legală, reprezintă cheltuieli deductibile fiscal.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamanta A.B. SA România, sucursala Unirii, susţinând în esenţă că a respectat întru totul metodologia stabilită de normele interne ale Băncii Naţionale a României, a diminuat expunerea brută, cu valoarea garanţiilor şi a colateralelor acceptate la momentul constituirii provizioanelor, în sensul în care valoarea garanţiilor s-a diminuat.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond motivează soluţia, în sensul că reclamanta a constituit provizioane specifice de risc, fără a lua în calcul, valoarea integrală a garanţiilor acceptate în momentul contractării împrumutului, încălcând prevederile HG nr. 335/1995 - art. 2 şi 3.
În realitate, art. 2 prevede că „pe lângă fondul de risc constituit la soldul creditelor acordate conform legislaţiei privind impozitul pe profit, societăţile bancare pot constitui provizioane specifice de risc, potrivit Normelor Băncii Naţionale a României".
Alin. (2) al acestui articol precizează că: „pentru constituirea acestor provizioane, soldul creditelor acordate fiecărui debitor se diminuează cu valoarea garanţiilor, ipotecilor şi a depozitelor băneşti gajate, potrivit normelor sus-menţionate ale Băncii Naţionale a României".
În nici una din reglementările legale în vigoare care se referă la constituirea şi utilizarea provizioanelor, nu există prevederea pe care instanţa de fond a reţinut-o, în sensul că valoarea garanţiilor este cea de la momentul încheierii contractului de garanţie.
Prin Normele nr. 3 din 24 februarie 1994, privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice de risc, la pct. 5, Banca Naţională a României stabileşte că: „la determinarea provizioanelor, expunerea debitorului poate fi micşorată doar cu valoarea angajamentelor apărute din:
- garanţii necondiţionate de la Guvernul României sau de la Banca Naţională a României;
- garanţii necondiţionate de la băncile înregistrate în una din ţările din categoria A (anexa nr. 1);
- garanţii necondiţionate de la altă bancă din România;
- depozite gajate, plasate la banca însăşi;
- colaterale acceptate de conducerea băncii.
La pct. 4 din aceleaşi Norme se stipulează: „criteriile ce vor fi avute în vedere în evaluarea performanţelor financiare ale clienţilor, vor fi stabilite de fiecare societate bancară în parte".
Aşadar, băncile pot aprecia valoarea garanţiilor acordate de solicitantul de credit, în conformitate cu normele interne de creditare şi normele Băncii Naţionale a României.
Potrivit art. 5 din HG nr. 335/1995, „nu vor beneficia de deductibilitatea fiscală, provizioanele constituite peste limitele prevăzute la art. 1 şi 2, precum şi cele constituite în alte moduri, decât cele prevăzute în prezenta hotărâre".
În vederea stabilirii modului de constituire de către recurenta-reclamantă, a provizioanelor specifice de risc, se impune efectuarea unei expertize, care să verifice dacă acestea au fost constituite cu respectarea normelor legale în vigoare şi dacă sunt deductibile fiscal.
Aşa fiind şi văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A.B. SA România, sucursala Unirii Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 767 din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5555/2004. Contencios. Pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6890/2004. Contencios. Anulare decizie M.F. si... → |
|---|
