ICCJ. Decizia nr. 621/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 11 aprilie 2003, reclamantul V.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 8968 din 20 martie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 549 din 13 mai 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 8968 din 20 martie 2003 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, în care să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite de lege, pentru perioada 9 decembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 9 decembrie 1941, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.
în primul motiv de casare, recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost greșit reținută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu a avut domiciliul într-o altă localitate, de unde să fi fost strămutat.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a susținut că instanța de fond și-a întemeiat greșit soluția pronunțată, pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, care nu erau în vigoare la data nașterii intimatului și care nu au legătură cu prezenta cauză.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins, pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinții săi ori la acela dintre părinți la care locuiește statornic.
Fiind născut după data la care părinții săi au fost expulzați din motive etnice, din localitatea de domiciliu, intimatul a fost lipsit de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatului, refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă, o locuință statornică sau principală. în atare situație, instanța de fond a apreciat judicios, ca fiind aplicabile în cauză, dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale - 9 decembrie 1941, intimatul a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de-al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât drepturile intimatului au fost recunoscute și acordate în baza Legii nr. 189/2000 și a Normelor metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, iar nu în baza dispozițiilor art. 8 și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, cum eronat a susținut recurenta.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 3041C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea a respins ca nefondat, prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7829/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7361/2004. Contencios → |
|---|
