ICCJ. Decizia nr. 6905/2004. Contencios. Anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6905/2004
Dosar nr. 2131/2002
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iulie 1998, la Curtea de Apel Timişoara, reclamanta Fundaţia S. Reşiţa a chemat în judecată Vama Reşiţa, Direcţia Regională Vamală Timişoara şi Direcţia Generală a Vămilor, solicitând ca instanţa să dispună anularea actului constatator nr. 83 din 12 iunie 1998, emis de Vama Reşiţa şi suspendarea executării acestui act, până la soluţionarea prezentei acţiuni.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că actul constatator contestat este nelegal, deoarece nu trebuia să fie obligată la plata accizelor pentru autoturismul marca D.B., primit prin donaţie din străinătate, neîncadrându-se într-una din categoriile de persoane prevăzute de Legea nr. 42/1993.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat şi anularea deciziei nr. 37 din 29 octombrie 1998, emisă de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara şi a deciziei nr. 307 din 18 februarie 1999, emisă de Direcţia Generală a Vămilor.
Acţiunea a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 201 din 25 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că s-au anulat actele contestate.
Instanţa reţine că importul autoturismului s-a realizat în regim de scutire de taxe vamale, în baza art. 5 şi 6 din OG nr. 26/1995, reclamanta fiind o fundaţie şi nu este cuprinsă în categoria persoanelor care au obligaţia de a plăti accize, prevăzute de art. 1 din Legea nr. 42/1993, republicată.
Mai reţine că reclamanta a achitat taxa de timbru în procedura prealabilă administrativă.
Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că este nelegală şi netemeinică.
Consideră că reclamanta nu a respectat obligaţia de a timbra contestaţia, conform art. 174 din Legea nr. 141/1997 şi că, în ce priveşte fondul cauzei, reclamanta nu a prezentat organului vamal, la momentul importului, aprobarea Ministerului Finanţelor privind scutirea de plată a accizelor pentru autoturismul primit prin donaţie, aşa cum s-a prevăzut în Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 1743/1995, dat în baza OG nr. 22/1995.
Recursul este nefondat.
Intimata-reclamantă, având calitatea de fundaţie umanitară fără scop lucrativ, a primit prin donaţie, de la un cetăţean german, un autoturism marca D.B., fabricat în anul 1983, astfel cum rezultă din contractul de donaţie autentificat sub nr. 7559 din 16 decembrie 1997, de Biroul Notarial N. & P.
În baza declaraţiei pentru valoarea în vamă a autoturismului, nr. I.254 din 17 octombrie 1997, intimata a fost scutită de plata accizelor pentru autoturismul primit din străinătate, neîncadrându-se între persoanele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 43/1993, care aveau obligaţia plăţii acestora.
Ulterior, prin actul constatator nr. 83 din 12 iunie 1998, Vama Reşiţa a stabilit obligaţia pentru intimată, la plata sumei de 18.205.715 lei, reprezentând accize datorate pentru importul autoturismului, cu motivarea că nu a primit răspuns de la Ministerul Finanţelor, privind regimul accizelor.
Intimata a contestat actul constatator, la Direcţia Regională Vamală Timişoara şi la Direcţia Generală a Vămilor, dar prin Decizia nr. 37 din 29 octombrie 1998, s-a respins contestaţia, ca neîntemeiată, iar prin Decizia nr. 307 din 18 februarie 1999, contestaţia a fost respinsă pentru neachitarea taxei de timbru.
Referitor la taxa de timbru de achitat pentru contestaţia adresată Direcţiei Generale a Vămilor, instanţa de fond a constatat că intimata-reclamantă a satisfăcut această obligaţie, încă de la 11 noiembrie 1998.
În ce priveşte fondul cauzei, trebuie reţinut că în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 42/1993, aveau obligaţia de a plăti accize, agenţii economici – persoane juridice, asociaţii familiale, persoane fizice autorizate, care produc, importă, comercializează astfel de produse.
Cum intimata nu intră în categoria agenţilor economici, fiind o persoană juridică fără scop lucrativ, non profit, cu caracter umanitar, nu avea obligaţia să plătească accize pentru autoturismul primit prin donaţie.
Normele metodologice emise de Ministerul Finanţelor, în baza prevederilor pct. 8 din OG nr. 22/1995, prin care se precizează condiţiile şi criteriile de încadrare în regimul accizelor, se referă la autoturismele produse, importate sau comercializate de către agenţii economici prevăzuţi la art. 1 din Legea nr. 42/1993, între care nu se cuprinde şi intimata.
Ca atare, intimata nu trebuia să obţină în prealabil de la Ministerul Finanţelor, aprobare privitoare la scutirea de plată a accizelor, pentru autoturismul primit prin donaţie, ea fiind scutită de plata acestora în temeiul legii.
Pentru considerentele arătate mai sus, în baza art. 299 şi 312 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 201 din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6903/2004. Contencios. Anulare adresă emisă... | ICCJ. Decizia nr. 6906/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
