ICCJ. Decizia nr. 6907/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6907/2004
Dosar nr. 549/2003
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1227/2002, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată, acţiunea prin care, B.I.R. SA, prin lichidatorul său SC R.V.A. SA Bucureşti, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, anularea procesului-verbal de control nr. 344 din 27 februarie 2002, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti.
În motivarea soluţiei de respingere, instanţa a reţinut în esenţă că, procesul-verbal de control a fost legal încheiat, cu respectarea inclusiv a condiţiilor de formă prevăzute de lege: că reclamanta şi-a constituit provizioane peste limita legală şi astfel, suma de 8.159.274.000 lei, reprezentând aceste provizioane, nu este deductibilă fiscal, iar faptul că un proces-verbal de control anterior celui contestat, se referă la aceeaşi sumă, nu are relevanţă, deoarece suma nu se va putea imputa de două ori.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, reclamanta, care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei şi rejudecând cauza, să se dispună anularea actelor de control fiscal, cu privire la suma reprezentând provizioanele.
În motivarea recursului au fost aduse următoarele critici, sentinţei pronunţate de curtea de apel:
Nu a avut în vedere argumentele invocate de reclamantă, cu privire la neregularităţile de ordin formal al procesului-verbal de control şi care ar fi putut duce la constatarea nulităţii acestuia.
Nu a ţinut seama de prevederile legale în materie şi de normele interne ale Băncii Naţionale a României, potrivit cărora, fiecare bancă, poate să dispună de proceduri interne adecvate, care să-i permită gestionarea riscului de credit. În acest context, provizioanele constituite de B.I.R., apreciate ca fiind peste limita legală, prin actul de control, în realitate, nu au fost decât nişte modalităţi de ajutare a garanţiilor, pentru a se avea în vedere valoarea lor reală de piaţă. Acest lucru, s-a făcut cu respectarea normelor interne recomandate de B.I.R., prin Circulara nr. 19/1999.
Recurenta mai invocă faptul nemotivării în drept, a hotărârii pronunţate de către instanţa de fond.
Totodată, este criticată ignorarea precizării făcute de recurentă, a faptului că suma reprezentând provizioanele, reţinută prin actul de control contestat în acest dosar, cu referire la aceeaşi perioadă controlată, a fost reţinută şi printr-un al act de control încheiat la nivelul Centralei B.I.R. În aceste condiţii, se consideră că instanţa fondului, fie trebuia să conexeze cele două dosare, fie să suspende pe cel de faţă, până la soluţionarea celuilalt (nr. 1906/2001), fie trebuia pronunţată o soluţie de admitere a acţiunii, pentru a se evita o dublă reţinere.
Examinând recursul reclamantei, prin prisma criticilor invocate, se constată că acesta este fondat.
Reclamanta B.I.R. SA Bucureşti, în perioada anterioară anilor 1999 - 2000, a avut probleme organizatorice şi financiare, motiv pentru care a fost supusă mai multor verificări succesive.
Astfel, prin actul de control nr. 10.068 din 9 ianuarie 2001, efectuat la sucursala Plevnei, preluată ulterior de sucursala Bucureşti, a fost reţinută, ca fiind datorată, suma de 8.906.340.849 lei, reprezentând provizioane.
Actul a fost contestat, astfel încât prin Decizia nr. 1449 din 25 septembrie 2001, Ministerul Finanţelor a dispus anularea acestuia şi refacerea controlului, pe aceeaşi perioadă.
În urma refacerii acelui control, a fost emis un nou proces-verbal cu nr. 344 din 27 februarie 2002, contestat şi menţinut prin Decizia Ministerului Finanţelor nr. 319 din 21 mai 2002, contestat în prezentul dosar. Acest act de control reţine ca fiind datorată, suma de 8.159.274.000 lei, reprezentând aceleaşi provizioane de risc.
În acelaşi timp, la nivelul Centralei B.I.R. s-a întocmit procesul-verbal nr. 12.572 din 12 aprilie 2001, de finalizare a tuturor actelor de control întocmite la nivel local şi central şi care la pct. 29 lit. m), conţine şi suma de 8.159.274.000 lei, reprezentând provizioane de risc, datorate de către sucursala Plevnei - Bucureşti, adică suma contestată în prezentul dosar.
Actul de control întocmit la nivel central a fost contestat în dosarul nr. 1906/2001 al Curţii de Apel Bucureşti şi dosarul nr. 113/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe parcursul derulării celor două acţiuni, nu s-a contestat faptul că suma reţinută prin procesul-verbal de control nr. 344, se regăseşte în procesul-verbal nr. 12.572 şi de altfel, acest lucru a fost şi dovedit prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.
De altfel, acelaşi lucru îl reţine şi instanţa de fond, în considerentele hotărârii, dar, fără a motiva în fapt ori în drept, conchide că suma a fost stabilită ca fiind datorată, de către organele de control, de unde rezultă că în mod obligatoriu, trebuie achitată şi că nu se poate imputa reclamantei, de două ori aceeaşi sumă, chiar dacă cele 2 acte rămân valabil încheiate.
O astfel de concluzie nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs.
În primul rând, actele de control financiar nu au o valoare absolută, decât în măsura în care concordă cu dispoziţiile legale.
În speţă, neconcordanţa actului de control, cu prevederile legale, formează obiectul analizei în dosarul nr. 113/2003, aşa cupă cum s-a arătat în motivele de recurs, completate cu prilejul dezbaterii în fond a recursului, când a fost precizată şi renunţarea la criticile vizând neregularităţile de formă ale actului de control.
În ce priveşte identitatea sumelor reţinute, ca fiind datorate prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză, cu procesul-verbal centralizator, contestat în dosarul nr. 113/2003, de asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că această sumă nu poate fi imputată de două ori, reclamantei.
Însuşi faptul existenţei a două acte de control, demonstrează că avem de-a face cu două acte de sine stătătoare, ce pot fi contestate şi au fost contestate separat, tocmai pentru faptul că pot constitui titluri executorii distincte [art. 9 alin. (4) din OUG nr. 13/2001)].
Prin urmare, simpla reţinere în considerentele unei hotărâri, a faptului că suma de 8.159.274.000 lei nu poate fi imputată decât o singură dată, nu este suficientă pentru înlăturarea riscului de executare.
Aşadar, pentru faptul existenţei a două titluri diferite, instanţa este obligată a se pronunţa separat asupra fiecăruia. În condiţiile în care soluţionarea a rămas diferită şi nu conexă, iar identitatea sumelor celor două acte diferite ca număr, dată şi câtimea obiectului, este evidentă, tocmai pentru faptul că sunt titluri ce pot fi executate separat, trebuia să conducă la soluţia de admitere a acţiunii.
Susţinerea Ministerului Finanţelor Publice, potrivit căreia prezentul act de control nu este nul, ci dimpotrivă, este actul care fundamentează actul de control final, nu poate fi reţinută ca argument pentru înlăturarea pretenţiilor recurentei, tocmai pentru argumentele deja arătate, ale faptului că cele două acte sunt de sine stătătoare şi permit exercitarea separată a căilor de atac legale, deci, pot fi şi puse în executare separat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., coroborat cu art. 296 C. proc. civ., recursul va fi admis, în sensul casării sentinţei şi admiterii acţiunii reclamantei-recurente.
Cheltuielile de judecată nu se vor acorda, nefiind cerute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.I.R. SA, prin lichidator SC R.V.A. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1227 din 17 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea reclamantei B.I.R. SA şi anulează procesul-verbal de control nr. 344 din 27 februarie 2002 şi Decizia Ministerului Finanţelor nr. 319 din 21 mai 2002, cu privire la suma de 8.159.274.000 lei, reprezentând provizioane.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6906/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 6908/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
