ICCJ. Decizia nr. 6914/2004. Contencios. împotriva Hotarârii B.N.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6914/2004
Dosar nr. 3493/2003
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr. XII/1/6828 din 23 septembrie 2003 a Băncii Naţionale a României - Direcţia Secretariat, către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost trimisă spre competentă soluţionare, cererea de recurs formulată de C.C. C. Alba Iulia, prin care solicită anularea Hotărârii nr. 5 din 3 aprilie 2003, emisă de Banca Naţională a României şi a Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003, emisă de Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României, precum şi autorizarea funcţionării C.C. C.R. şi a cooperativelor afiliate acesteia.
În motivarea cererii, recurenta arată că prin Hotărârea nr. 5/2003 s-a respins cererea de autorizare a funcţionării C.C. C.R. şi a cooperativelor afiliate şi că prin Hotărârea nr. 17/2003 s-a respins contestaţia formulată împotriva primei hotărâri.
Mai arată că Hotărârea nr. 17/2003 a fost dată cu încălcarea legii, şi anume, după expirarea termenului legal de 30 de zile pentru soluţionarea contestaţiei şi că respingerea cererii de autorizare se bazează nu pe motive de fond, ci pe motive formale, care sunt scăpări de redactare ce pot fi remediate şi care nu vin în contradicţie cu prevederile legale.
Intimata Banca Naţională a României a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece Hotărârea nr. 17/2003 a fost dată în interiorul termenului legal de 30 de zile, iar contestaţia s-a respins, atât pentru că s-a prezentat o documentaţie incompletă, dar şi pentru că recurenta nu îndeplinea condiţiile de fond, privitoare la calitatea slabă a activelor, aceasta având o situaţie financiară precară.
Analizând cauza de faţă, ţinând cont de motivele invocate de recurentă, de întâmpinarea depusă de intimată şi de celelalte acte aflate la dosar, Curtea reţine următoarele:
În urma afilierii recurentei, la C.C. C.R., aceasta şi celelalte cooperative afiliate reţelei cooperatiste respective au solicitat autorizarea de a funcţiona în cadrul acesteia, autorizare ce a fost respinsă de intimată, prin hotărârea nr. 55 din 23 august 2002.
O nouă cerere de autorizare, formulată în baza prevederilor art. 146 alin. (2) din OUG nr. 97/2000, aşa cum a fost adoptată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002, a fost din nou respinsă de intimată, prin Hotărârea nr. 5 din 3 aprilie 2003.
Împotriva ultimei hotărâri s-au formulat contestaţii, de către C.C. C.R. şi de cooperativele afiliate acesteia, printre care şi recurenta, contestaţii conexate ulterior şi soluţionate prin hotărârea nr. 17 din 22 iulie 2003 a Consiliului de Administraţie al intimatei, care le-a respins ca nefondate.
S-a reţinut că documentaţia prezentată este incompletă sau neîntocmită în conformitate cu dispoziţiile legale şi că nu sunt respectate condiţii de fond prevăzute de OUG nr. 97/2000 şi de actele normative date în aplicarea acesteia.
Ultimele două hotărâri au fost atacate la această Curte, şi de către recurentă, prin recursul de faţă, în baza dispoziţiilor art. 202 alin. (2) din OUG nr. 97/2000.
Recurenta susţine că Hotărârea nr. 17/2003 a fost emisă tardiv, peste termenul legal de 30 de zile, însă emiterea hotărârii, chiar peste acest termen, nu este un motiv de constatare a nulităţii ei, pentru tardivitate, termenul respectiv fiind de recomandare, nu de decădere.
Mai susţine că respingerea cererii de autorizare se bazează pe motive mai mult formale.
Nici această susţinere nu poate fi reţinută.
Aşa cum rezultă din cuprinsul Hotărârii nr. 17/2003 şi din întâmpinarea intimatei, nu s-au îndeplinit atât condiţiile de formă, cât şi cele de fond, prevăzute de OUG nr. 97/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi de Normele nr. 13/2002, emise de intimată.
Astfel, nu s-a dat o nouă declaraţie autentică a reprezentanţilor legali ai C.C. C.R. privind nivelul actualizat al participaţiilor cooperativelor de credit afiliate la aceasta şi nici nu s-a confirmat majorarea capitalului social, de la 20%, la 23%.
De asemenea, actul constitutiv cadru s-a prezentat cu multe deficienţe privitoare la procedura de trecere a unei cooperative de credit, de la un grad, la altul, vărsarea părţilor sociale, transferurile de fonduri, omiterea înscrierii unor elemente obligatorii sau eliminarea unor termeni.
Dar, s-a constatat şi neîndeplinirea unor condiţii de fond, constând în situaţia financiară precară şi în calitatea slabă a activelor recurentei, ea înregistrând pierderi substanţiale şi fonduri proprii, sub 3 miliarde lei.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 202 din OUG nr. 97/2000, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. C. Alba Iulia împotriva Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6913/2004. Contencios. împotriva Hotarârii... | ICCJ. Decizia nr. 6915/2004. Contencios. împotriva Hotarârii... → |
|---|
