ICCJ. Decizia nr. 6923/2004. Contencios. Anulare decizie emisă de D.G.E.I.P. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 6923/2004

Dosar nr. 5359/2003

Şedinţa publică din 14 septembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 21 august 2002, la Tribunalul Bucureşti, trimisă prin declinare de competenţă, la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi apoi la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta G.C. a solicitat anularea deciziei nr. 222 din 2 martie 2002, emisă de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi să i se încuviinţeze schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie, din G., în M.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că a solicitat schimbarea pe cale administrativă a numelui său de familie, din G., în M., cerere care i s-a respins, cu motivarea că fostul său soţ s-a opus să poarte numele avut în timpul căsătoriei cu acesta.

Mai arată că doreşte să poarte numele de M., din motive profesionale, fiind medic primar de medicina muncii, cu activitate de asistenţă medicală clinică şi cercetare ştiinţifică medicală, fiind cunoscută şi semnând studii, lucrări şi articole de specialitate cu numele de M.

Menţionează că este cunoscută în lumea medicală şi de către pacienţi, cu numele de M. şi că Decretul nr. 975/1968, nu condiţionează schimbarea numelui de familie, de acordul unei persoane, fiind o instituţie de drept administrativ, distinctă de instituţia de dreptul familiei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1364 din 16 septembrie 2003, a admis acţiunea, în sensul că a anulat Decizia contestată, a încuviinţat schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie al reclamantei, din G., în M. şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada că există motive temeinice pentru schimbarea numelui de familie, pe cale administrativă, motive ce privesc exclusiv aspecte profesionale şi anume, că este cunoscută ca medic şi ca autor al unor lucrări ştiinţifice sub numele de M., începând cu anul 1994 şi că prin admiterea cererii nu se încalcă nici un drept al fostului soţ, organul administrativ confundând două instituţii de drept diferite.

Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că instanţa a apreciat greşit faptul că s-a făcut o confuzie între două instituţii de drept diferite, respectiv păstrarea numelui din căsătorie şi schimbarea numelui de familie, pe cale administrativă.

Menţionează că instanţa a reţinut greşit numai prevederile art. 4 din Decretul nr. 975/1968, nu şi ale art. 5 alin. (2) din acelaşi decret, care condiţionează schimbarea numelui de familie comun, purtat în timpul căsătoriei, de consimţământul celuilalt soţ.

Recursul este fondat.

Prin Decizia nr. 222 din 2 martie 2002, emisă de Direcţia Evidenţa Populaţiei din cadrul Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, s-a respins cererea prin care intimata solicita schimbarea numelui de familie, pe cale administrativă, din G., în M., cu motivarea că fostul soţ nu este de acord să-i poarte în viitor, numele de familie.

Contestaţia formulată de intimată, împotriva deciziei, s-a admis de către instanţa de fond, care a apreciat că aceasta are motive temeinice pentru schimbarea numelui său de familie şi că nu este necesar acordul fostului soţ în acest sens.

Dar, trebuie avut în vedere că intimata s-a căsătorit cu numitul M.E., la 14 noiembrie 1992, dobândind prin căsătorie, numele de familie al soţului şi că prin sentinţa civilă nr. 9613 din 28 septembrie 1998, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3537 din 2 noiembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a declarat desfăcută căsătoria, prin acordul acestora şi s-a dispus ca intimata să reia numele de familie avut anterior căsătoriei - G.

Instanţa de recurs a reţinut că intimata n-a făcut dovada existenţei unor motive temeinice care să impună menţinerea numelui avut în timpul căsătoriei, cu motivarea că lucrările invocate de aceasta sunt în realitate referate uzuale, pe care le întocmeşte orice cercetător în activitatea sa din cadrul Institutului de Sănătate Publică, că este coautoare împreună cu alţi colegi, a unor referate întocmite în anii 1994 şi 1995, că autorizaţia de liberă practică eliberată pe numele M. nu e un motiv întemeiat, că titlurile de medic specialist şi medic primar s-au obţinut anterior căsătoriei şi că singurul referat publicat este tot pe numele de G.

Acea instanţă a analizat temeinic, ca singur motiv de recurs invocat de M.E., numele pe care urma ca intimata să-l poarte după divorţ şi a apreciat în final că, faţă de opoziţia soţului, nu se impunea menţinerea numelui avut în timpul căsătoriei.

Conform prevederilor art. 4 din Decretul nr. 975/1968, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, „Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea numelui de familie şi al prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condiţiile prezentului decret".

Art. 5 din decret stabileşte condiţiile şi actele ce trebuie prezentate cu ocazia solicitării schimbării numelui pe cale administrativă, între actele de la alin. (2) prevăzându-se „actul de consimţământ, dat în formă autentică, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei".

Or, intimata n-a obţinut acordul fostului soţ, pentru a purta numele de familie al acestuia, care şi în procesul de divorţ s-a opus ca după divorţ, intimata să poarte în continuare numele de M.

Curtea va reţine pe de o parte, că există o hotărâre judecătorească irevocabilă privitoare la revenirea intimatei, după divorţ, la numele avut anterior căsătoriei şi că n-au intervenit ulterior situaţii noi care să impună schimbarea numelui acesteia, iar pe de altă parte, că intimata nu a obţinut acordul fostului soţ, după rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, pentru a-i purta numele de familie.

Ca atare, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ., raportate la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, se va admite recursul, va fi casată sentinţa recurată şi pe fond, se va respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei împotriva sentinţei civile nr. 1364 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea reclamantei G.C.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6923/2004. Contencios. Anulare decizie emisă de D.G.E.I.P. Recurs