ICCJ. Decizia nr. 6955/2004. Contencios.. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6955/2004
Dosar nr. 1732/2003
Şedinţa publică din 15 septembrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 octombrie 2001, SC G.T. SRL Botoşani, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani şi Garda Financiară, a solicitat anularea deciziei nr. 1569 din 10 octombrie 2001, emisă de primul pârât şi a procesului-verbal nr. 1752 din 10 iulie 2001, întocmit de ultima pârâtă şi exonerarea de plata sumei de 1.465.845.671 lei, impozit pe venitul persoanelor nerezidente şi 2.022.582.390 lei, majorări de întârziere aferente.
Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 8 din 30 ianuarie 2002, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat formulată de reclamantă, ca nefondată, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a exonerat pe reclamantă, de răspundere.
S-a reţinut că reclamanta a făcut dovada că firmele italiene au fost impozitate pe toate veniturile realizate, conform certificatului de rezidenţă fiscală, în ţara rezidentului şi că în mod greşit organele de control au dispus obligarea acesteia, la plata impozitului pe venitul persoanelor nerezidente şi a majorărilor de întârziere.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ , prin Decizia nr. 1522 din 11 aprilie 2003, a admis recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, a casat sentinţa şi în fond, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a încheiat în perioada 1996 -– 2000, diferite contracte cu persoane juridice rezidente în Italia, în baza cărora a efectuat plăţi în valută, pentru care nu a reţinut şi virat la buget, impozitul pe venitul obţinut în România, de aceşti beneficiari.
Prin actul de control, agenţii constatatori au stabilit că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile Convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiată între România şi Italia, ratificată prin Decretul nr. 87/1977.
Potrivit art. 11 alin. (1) şi (2), redevenţele pot fi impuse şi în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acestuia, dacă persoana care încasează redevenţa, este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit, neputând depăşi 5% şi respectiv, 10%, din suma redevenţelor, astfel că impozitul pe venit a fost legal stabilit, precum şi majorările calculate în temeiul art. 13 din OG nr. 11/1996.
La 24 aprilie 2003, SC G.T. SRL Botoşani a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 1522 din 11 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a solicitat suspendarea executării atacate, în temeiul art. 325 C. proc. civ.
S-a susţinut că s-a ajuns la această soluţie, întrucât la data soluţionării recursului, societatea nu a prezentat originalele certificatelor de rezidenţă fiscală privind societăţile I.C. Padova, G.T.A. SRL Padova şi G.T.A. SRL Padova, acestea fiind în posesia organului de jurisdicţie fiscală a Ministerului Finanţelor, astfel că sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Se arată că Ordinul nr. 635/2002, al Ministerului Finanţelor pentru aprobarea Precizărilor referitoare la aplicarea Convenţiilor sau Acordurilor de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu diverse state, care prevede cota de 10% din dobânzi, se va reţine automat în Statul român, urmând ca persoana rezidentă străină să plătească în celălalt stat, doar diferenţa de 90% din impozitul legal, nu operează în cauză, el aplicându-se doar raporturilor juridice născute după 7 iunie 2002.
Prin cerere ulterioară, reclamanta, prin apărător, a ridicat excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 1522 din 11 aprilie 2003, a secţiei de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, întrucât în practicaua deciziei nu s-a consemnat că a participat procurorul, care a pus concluzii de respingere a recursului.
Prin încheierea din 29 aprilie 1994, a secţiei de contencios administrativ, în baza art. 281 C. proc. civ., s-a dispus rectificarea deciziei nr. 1522 din 11 aprilie 2003, în sensul că în practicaua se va consemna că din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a prezentat Procurorul C.C., care a solicitat respingerea recursului.
În condiţiile date, excepţia invocată a rămas fără obiect.
Cererea de suspendare a executării deciziei a fost respinsă de instanţă, prin încheierea din 15 octombrie 2003.
Cererea de revizuire este nefondată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanţa de apel, sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speţă, condiţiile cerute pentru ca actele prezentate să fie considerate noi, nu sunt îndeplinite; mai mult, instanţa nu a contestat existenţa certificatelor de rezidenţă fiscală, ci a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Convenţia de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi Italia, ratificată prin Decretul nr. 87/1977, respectiv impunerea până la 10%, a redevenţelor şi în statul contractant din care provin.
Prin revizuirea formulată, cale extraordinară de atac, se reia problema de fond, deja soluţionată, că impozitarea practicată la reclamantă nu ar avea temei legal, susţinere înlăturată de instanţă.
Nefiind întrunite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC G.T. SRL Botoşani împotriva deciziei civile nr. 1522 din 11 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6929/2004. Contencios. Anulare parţială a... | ICCJ. Decizia nr. 6957/2004. Contencios. Anulare parţială H.G.... → |
|---|
