ICCJ. Decizia nr. 6959/2004. Contencios. Refuz răspuns la cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 6959/2004
Dosar nr. 4345/2001
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 984 din 18 mai 2001, reclamanta V.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne, obligarea acestuia să-i răspundă la cererea înregistrată sub nr. A/1278 din 19 mai 2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a solicitat Ministerului de Interne, să-i răspundă la două cereri înregistrate sub nr. A/516 din 17 martie 1999 şi nr. A/2044 din 23 septembrie 1999, privind efectuarea de cercetări, în legătură cu furtul şi valorificarea dezlegării Teoremei lui Fermat, descoperită de soţul său, înainte de 1989.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 959 din 28 iunie 2001, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că din analiza actelor dosarului, rezultă că reclamanta a mai adresat pârâtului, o cerere cu acelaşi conţinut, cerere la care aceasta a primit răspuns.
La data de 2 august 2001, reclamanta a formulat cerere pentru lămurirea sentinţei civile nr. 959/2001, arătând că în ultimul paragraf din hotărâre se menţionează că pârâtului i-a mai fost adresată o cerere cu acelaşi conţinut, cu toate că la dosar nu există un răspuns dat de acesta.
Reclamanta a invocat ca temei al cererii sale, art. 281 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Prin încheierea dată în Camera de consiliu, la 20 septembrie 2001, instanţa a respins cererea, reţinând că: sentinţa nu prezintă erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau de calcul, de natură să justifice îndreptarea hotărârii, în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ.; reclamanta este nemulţumită de motivarea hotărârii şi potrivit art. 2811 alin. (1) din acelaşi cod, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea, să lămurească dispozitivul acesteia; cererea reclamantei nu se referă nici la omisiunea instanţei, de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, de natură să justifice completarea hotărârii, în temeiul art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 11 octombrie 2001, reclamanta a formulat cerere pentru îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii dată de instanţă, la 20 septembrie 2001, în Camera de consiliu, arătând că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la cererea sa, apreciind în mod greşit că nu-i sunt aplicabile prevederile art. 281 C. proc. civ.
Instanţa, prin încheierea dată în Camera de consiliu, la 8 noiembrie 2001, a respins cererea, pe considerentul că aceasta priveşte o apreciere de fond care poate constitui motiv de recurs şi nicidecum motiv al unei cereri de îndreptare, lămurire sau completare a încheierii pronunţate.
Reclamanta a declarat recurs, atât împotriva sentinţei civile nr. 959 din 28 iunie 2001, cât şi împotriva celor două încheieri date de aceeaşi instanţă, la 20 septembrie 2001 şi, respectiv, 8 noiembrie 2001.
Prin motivele recursului îndreptat împotriva sentinţei nr. 959/2001, reclamanta a arătat următoarele: soluţionarea cauzei s-a făcut, fără ca pârâtul să depună întâmpinare, deşi prin încheierea de la 7 iunie 2001, s-a dispus amânarea judecării cauzei, nu numai la cererea reclamantei, dar şi pentru ca pârâtul să depună întâmpinare; instanţa a procedat la respingerea acţiunii, fără ca la dosarul cauzei să existe dovezi care să justifice această soluţie.
Criticile aduse de recurentă, încheierii de la 20 septembrie 2001, se referă, în esenţă, la următoarele aspecte:
- instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale. În opinia recurentei, cererea trebuia să fie soluţionată de un alt complet, decât cel care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire s-a cerut;
- hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul că se referă atât la art. 281, cât şi la art. 2811, alin. (1) C. proc. civ. În opinia recurentei, motivarea trebuia făcută pe art. 281 alin. (1);
- instanţa a schimbat natura actului juridic dedus judecăţii şi nu s-a pronunţat asupra mijlocului de apărare invocat de reclamantă, cu privire la existenţa unui răspuns oficial al Ministerului de Interne, către aceasta.
Cât priveşte criticile aduse de recurentă, încheierii de la 8 noiembrie 2001, acestea se referă la faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii de natura pricinii şi nu arată temeiul legal al respingerii cererii.
Pârâtul Ministerul de Interne a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca legală şi temeinică, arătând că anterior datei de 15 mai 2000, la care reclamanta a depus petiţia nr. A/1278, aceasta, prin numeroase memorii, a semnalat aceleaşi aspecte legate de furtul dezlegării Teoremei lui Fermat, descoperită de soţul său, primind răspuns înregistrat sub nr. 1.196.466 şi nr. 1.196.470, din 8 ianuarie 1999.
Examinând hotărârile atacate, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.
Criticile aduse sentinţei civile nr. 959/2001, nu pot fi primite.
Art. 118 alin. (2) C. proc. civ., prevede sancţiunea decăderii pârâtului, din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afară de cele de ordine publică, dacă acesta nu a depus întâmpinarea în termenul stabilit de art. 1141, alin. (2) C. proc. civ. Decăderea pârâtului din dreptul arătat, îi poate îngreuna acestuia, situaţia în proces, în sensul că nu va mai putea invoca excepţiile relative pe care urma să le ridice prin întâmpinare şi nu va mai putea propune probe. Chiar şi în această situaţie, art. 171 C. proc. civ., îi permite pârâtului să-şi facă o apărare, în sensul că poate discuta probele şi temeinicia susţinerilor reclamantului. Cum pârâtul, prin reprezentantul său, a fost prezent la toate termenele de judecată, acesta a avut posibilitatea de a discuta cu privire la susţinerile reclamantei.
Din analiza înscrisurilor noi depuse în recurs, rezultă că reclamanta a primit răspuns la petiţiile pe care aceasta le-a adresat Ministerului de Interne, în legătură cu furtul şi valorificarea dezlegării Teoremei lui Fermat, descoperită de soţul său. Prin urmare, susţinerile acesteia cu privire la neprimirea vreunui răspuns din partea autorităţii publice sesizate, nu sunt reale.
Nici criticile aduse de recurentă, încheierii de şedinţă de la 20 septembrie 2001 şi celei de la 8 noiembrie 2001, nu pot fi primite.
Potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea, să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice. Prin urmare, susţinerile recurentei, cum că soluţionarea cererii trebuia făcută de un alt complet, decât cel care a pronunţat hotărârea, contravin reglementării legale arătate.
Hotărârea dată de instanţa de fond, cu privire la cererea prin care reclamanta a solicitat lămurirea sentinţei civile nr. 959/2001, este motivată corect, în sensul reglementării art. 2811 C. proc. civ. Prin urmare, nu poate fi vorba de motive contradictorii şi nici de schimbarea naturii actului juridic dedus judecăţii, cum în mod greşit susţine recurenta.
Şi soluţia dată de aceeaşi instanţă, cu privire la cererea prin care reclamanta a solicitat îndreptarea, lămurirea şi completarea încheierii de şedinţă de la 20 septembrie 2001, este motivată corect, în sensul că această cerere nu se circumscrie situaţiilor reglementate de art. 281, 2811 şi 2812 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursurile declarate de reclamanta V.R., urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de V.R. împotriva sentinţei civile nr. 959 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, precum şi împotriva încheierilor de şedinţă din Camera de consiliu, date de aceeaşi instanţă, la 20 septembrie şi 8 noiembrie 2001, în dosarul nr. 984/2001, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6958/2004. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 6962/2004. Contencios. Anulare decizie MFP... → |
|---|
