ICCJ. Decizia nr. 7028/2004. Contencios. Refuz emitere certificat de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7028/2004
Dosar nr. 1860/2003
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 189/2002, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată, acţiunea reclamantei SC T.S. SRL Galaţi având ca obiect, obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, la emiterea în favoarea sa, a certificatului de proprietate pentru imobilul „platformă betonată şi spaţiul adiacent acesteia", aflat în administrarea SC H. SA Galaţi care trebuia obligată la întocmirea documentaţiei necesară pentru emiterea titlului de proprietate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta SC H. SA nu este proprietara imobilului în litigiu, aşa încât nu poate întocmi documentaţia necesară emiterii certificatului de proprietate, iar Ministerul Agriculturii nu poate emite certificatul, în lipsa acestei documentaţii.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, reclamanta SC T. SRL Galaţi, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia de respingere, atât pe faptul că pârâta SC H. SA nu este proprietara imobilului, cât şi pe faptul că aceeaşi pârâtă nu este autoritate administrativă şi, deci, actele sale de comerţ nu pot fi supuse jurisdicţiei administrative. Acest din urmă argument este străin de natura pricinii, deoarece obiectul acţiunii se referă nu la fapte de comerţ, ci la nevoia îndeplinirii anumitor formalităţi administrative, în vederea emiterii certificatului de proprietate.
Pe de altă parte, reţinând că obiectul acţiunii ar fi vânzare teren, instanţa a schimbat natura actului juridic dedus judecăţii.
Instanţa de fond, a mai ignorat interesul reclamantei, în promovarea prezentei acţiuni, interes determinat de faptul folosirii platformei betonate, de către ea, în temeiul unui contract de închiriere şi necesar în desfăşurarea activităţii sale şi totodată, protejat prin prisma Legii nr. 133/1999 şi Legii nr. 268/2001.
Examinând recursul reclamantei, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Societatea reclamantă foloseşte terenul-platformă betonată de 450 mp, în baza unui contract de asociere în participaţiune, transformat ulterior în contract de închiriere, încheiat în anul 2000, cu pârâta SC H. SA. Acest contract este încheiat de pârâtă, în calitate „de proprietară" a imobilului închiriat, potrivit menţiunilor din contract.
Având interes să cumpere în baza Legii nr. 133/1999, care permit societăţilor comerciale ce utilizează activele disponibile ale societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, să pretindă aceste active, reclamanta a formulat prezenta acţiune, consecinţă a demersurilor direct nereuşite.
Pârâta SC H. SA, înfiinţată în baza Legii nr. 15/1990, are în patrimoniul său, terenul folosit la data înfiinţării, în temeiul art. 20 din legea menţionată, aşa după cum susţine chiar pârâtul Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin întâmpinarea depusă.
Este posibil (nu s-a dovedit nimic în concret) ca şi platforma betonată să facă parte din acest teren, astfel explicându-se şi încheierea contractului de către această pârâtă, în calitate de proprietară.
De altfel, aşa după cum rezultă şi din considerentele deciziei civile nr. 316/2004, pârâta SC H. SA a întocmit documentaţia necesară obţinerii certificatului de proprietate.
Această stare de fapt, recunoscută şi prin motivele de recurs, face să rămână fără obiect, capătul de acţiune vizând obligarea pârâtei, la întocmirea documentaţiei.
Cât priveşte celelalte capete de acţiune, vizând obligarea aceleiaşi pârâte, de a înainta documentaţia, ministerului care să fie obligat la emiterea certificatului, acestea au fost corect respinse de către instanţa de fond, cu motivarea că nu s-a dovedit faptul vătămării reclamantei, prin neemiterea acestui act administrativ.
Prima instanţă nu a invocat motive străine de natura pricinii şi nici nu a schimbat natura actului juridic dedus judecăţii, ci dimpotrivă, a recunoscut interesul reclamantei, în a obţine terenul, dar din punctul de vedere al Legii nr. 29/1990, a precizat că nu s-a dovedit vătămarea sa în drepturi, prin faptul neemiterii certificatului.
Singura persoană ce putea reclama obligaţia emiterii certificatului, era pârâta SC H. SA. Aceasta, deoarece interesul reclamantei în a cumpăra, trebuie analizat prin prisma faptului că aceasta, are potrivit legilor invocate, Legea nr. 133/1999 şi Legea nr. 268/2001, doar un drept virtual de preempţiune în a cumpăra activele pârâtei.
Astfel, chiar şi după obţinerea actului de proprietate, pârâta va trebui să stabilească dacă platforma betonată face parte din categoria „activelor" ce pot fi înstrăinate şi dacă este oportună vânzarea acesteia. În caz de oportunitate, dacă există mai mulţi cumpărători, vânzarea se poate face şi prin licitaţie.
Prin urmare, recurenta nu este singura şi în mod cert, persoana juridică, îndreptăţită a beneficia de bunul închiriat, deoarece faptul închirierii nu-i conferă în mod automat, dreptul de cumpărare. Din acest motiv, instanţa de fond a precizat că nu sunt îndeplinite condiţiile Legii nr. 29/1990, pentru admisibilitatea acţiunii, nici în ce priveşte condiţia vătămării în drepturi şi nici la posibilitatea apărării unui drept subiectiv, văzut prin prisma unor operaţiuni comerciale viitoare.
În speţă, nu sunt îndeplinite, aşadar, nici unul din motivele de casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care recursul va fi respins. Aşa după cum se precizează şi în considerentele deciziei civile nr. 316/2004, recurenta va putea să pretindă drepturile la care este îndreptăţită potrivit legilor în vigoare, pe calea dreptului comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.S. SRL Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 189 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7027/2004. Contencios. Anulare ordin M.S.F.... | ICCJ. Decizia nr. 7030/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
