ICCJ. Decizia nr. 7030/2004. Contencios. Anulare act control vamal. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7030/2004
Dosar nr. 3020/2003
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamanta SC B.U. SA a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Vamală Interjudeţeană Braşov, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea actelor constatatoare nr. 157 - 175 din 27 martie 2002, precum şi anularea în parte, a actelor constatatoare nr. 176 - 182 din 27 martie 2002, cu consecinţa exonerării de la plata sumei de 31.231.153.935 lei, reprezentând T.V.A. şi penalizări de întârziere aferente importurilor realizate în perioada 1997 - 2001. S-a solicitat şi anularea deciziei nr. 316/2002 a Ministerului de Finanţe.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit a fost obligată la plata T.V.A., pentru cele 19 importuri realizate în anul 1997, deoarece bunurile importate s-au achitat din aportul de 8 milioane dolari SUA, la capitalul social al investitorului străin, aceste bunuri devenind prin subrogaţie reală, parte a capitalului social, fiind, astfel, scutite de la plata T.V.A., conform dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 3/1992. Se precizează în acţiune, că penalităţile de întârziere nu se datorează, deoarece nu au fost respectate dispoziţiile art. 61 alin. (3) C. vam., în sensul că nu s-a făcut nici o înştiinţare din care să rezulte obligaţia reclamantei, la plata T.V.A.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 29/2003, a admis acţiunea, a dispus anularea deciziei nr. 316/2002, precum şi a actelor constatatoare nr. 157 - 175/2002 şi în parte, a actelor constatatoare nr. 176 - 182/2002, exonerând reclamanta, de plata sumei de 31.231.153.935 lei, cu titlul de T.V.A. şi majorări de întârziere.
Pârâţii au fost obligaţi în solidar, la plata sumei de 10.300.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că cele 19 importuri de materiale şi utilaje, efectuate în perioada septembrie - decembrie 1997, au fost finanţate din aportul în numerar al investitorului străin, această operaţie fiind o subrogaţie reală cu titlu universal între două categorii de valori, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 6 pct. B lit. f) din OG nr. 3/1992, care prevăd scutirea de la plata T.V.A.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală Braşov, în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor Bucureşti.
I. În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş a susţinut că:
- La data realizării celor 19 importuri, în vigoare era OG nr. 24/1997, în raport cu care nu sunt scutite de T.V.A., bunurile din import, pentru care legislaţia prevede exceptarea de la plata taxelor vamale.
- La data subscrierii capitalului social al investitorului străin, respectiv la 19 decembrie 1996, Legea nr. 35/1991, în vigoare la acea dată, prevede exceptarea de la plata taxelor vamale, a importurilor achitate din aportul în numerar la capitalul social.
- majorările de întârziere au fost calculate în mod corect, conform art. 61 din Legea nr. 141/1997.
II. Recurenta-pârâtă Direcţia Regională Braşov a susţinut în motivarea recursului său, că:
- greşit, a dispus instanţa, exonerarea intimatei, de plata majorărilor de întârziere, deoarece acestea au fost stabilite prin titlurile de creanţă nr. 275 - 300/2002, a căror anulare nu s-a solicitat.
- intimata nu poate beneficia de scutire de T.V.A., deoarece la data importurilor, dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 35/1991, erau abrogate, fiind aplicabile dispoziţiile din legea specială, respectiv OG nr. 3/1992.
Deşi ambele părţi au solicitat ca probă, efectuarea unei expertize contabile, instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea le va admite, în sensul celor ce se vor arăta:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect, „anularea deciziei nr. 316/2002, emisă de Ministerul Finanţelor, anularea în totalitate a actelor constatatoare nr. 157 - 175/2002 şi în parte, a actelor constatatoare nr. 176 - 182/2002".
Din cuprinsul deciziei contestate, rezultă că suma contestată de intimatul-reclamant, este de 31.846.198.892 lei, reprezentând T.V.A. şi majorări de întârziere aferente celor 19 importuri realizate în perioada septembrie - decembrie 1997.
T.V.A. datorat, a fost stabilit prin actele constatatoare nr. 157 - 175/2002 şi nr. 176 - 182/2002, iar majorările de întârziere au fost calculate şi comunicate aceleiaşi intimate, prin adresele nr. 275 - 293/2002 şi nr. 294 - 300/2002, devenite titluri executorii.
Cu toate că instanţa nu a fost învestită şi cu anularea acestor acte administrative, prin soluţia pronunţată, care cuprinde şi exonerarea de la plata majorărilor de întârziere, aceasta practic a desfiinţat şi titlurile executorii, cu a căror anulare nu a fost învestită.
În acelaşi timp, deşi Decizia contestată priveşte o sumă totală de 31.844.198.892 lei, instanţa, prin admiterea acţiunii, dispune anularea acesteia, dar cu privire la o altă sumă, respectiv 31.231.153.935 lei, fără a motiva în vreun fel care au fost considerentele şi argumentele juridice care au determinat anularea parţială a actelor constatatoare nr. 176 - 182/2002.
Din acest punct de vedere, instanţa ar fi trebuit să încuviinţeze ca probă, efectuarea unei expertize contabile, proba fiind solicitată de ambele părţi şi în acelaşi timp utilă şi concludentă în cauză.
Curtea apreciază că în raport cu dispoziţiile art. 129 pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ., instanţa de fond trebuia să stabilească cu claritate cadrul procesual, actele administrative a căror anulare se solicită, cuprinsul acestora, iar cu privire la majorările de întârziere, trebuia să clarifice dacă cuantumul acestora este prevăzut în actele constatatoare a căror anulare s-a solicitat sau separat, aşa cum susţin recurenţii, prin titlurile executorii nr. 275 - 300/2002, cu privire la care instanţa nu a fost învestită.
Totodată, Curtea apreciază că în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească dacă recurenţii-pârâţi au stabilit în mod legal sau nu, obligaţia intimatei-reclamante, la plate T.V.A., pentru cele 19 importuri efectuate în perioada septembrie - decembrie 1997 şi respectiv, a majorărilor de întârziere.
Este evident că instanţa de judecată va fi cea care va stabili cadrul legal aplicabil faţă de abrogarea succesivă a unor dispoziţii legale, dar cu privire la cuantumul T.V.A. datorat (dacă acesta se va stabili că este datorat), expertul este cel mai în măsură să stabilească dacă a fost corect sau nu, calculat.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 şi 313 C. proc. civ., cele două recursuri vor fi admise, sentinţa, casată şi cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, urmează a fi avute în vedere cele reţinute în considerentele prezentei decizii, precum şi celelalte motive de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Direcţia Regională Vamală Braşov, în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 29 din 7 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 7028/2004. Contencios. Refuz emitere... | ICCJ. Decizia nr. 7031/2004. Contencios. Suspendare executare... → |
---|