ICCJ. Decizia nr. 7921/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Bistrița Năsăud, prin sentința nr. 2 din 28 ianuarie 2003, a admis în parte contestația formulată de T.Ș. împotriva angajamentelor de plată nr. 1 și 2 (înregistrate sub nr. 334 și nr. 335 din 5 februarie 2002) și a deciziei de imputare nr. 57/2002, emise de R.N.P. - Direcția Silvică Bistrița Năsăud, în sensul că a dispus anularea în parte a acestora, respectiv pentru suma de 107.313.737 lei, fiind menținute numai pentru suma de 41.525.000 lei.
Prin aceeași sentință, a fost revocată măsura suspendării actelor de imputație, conform art. 68 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, modificată și republicată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud a reținut că T.Ș. a fost angajat în calitate de pădurar, la Ocolul Silvic Bistrița, cantonul 8, până la data de 7 ianuarie 2002, când i-a fost desfăcut contractul individual de muncă. Ulterior, s-a dispus efectuarea controlului de fond, pentru predarea gestiunii, ocazie cu care s-au constatat pagube, în producerea cărora a fost reținută răspunderea materială a contestatorului T.Ș., pentru diferite sume consemnate în angajamentele de plată nr. 1/2002 și nr. 2/2002 (48.417.470 lei, plus 16.684.217 lei) și, respectiv, în decizia de imputare nr. 57/2002 (83.737.050 lei), care, însă, în urma probelor administrate și pe baza unei expertize tehnice, au fost reduse și stabilite la valoarea de 41.525.000 lei.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs jurisdicțional, R.N.P. - Direcția Silvică Bistrița Năsăud, care a solicitat în principal, respingerea contestației, iar în subsidiar, menținerea deciziei de imputare pentru suma de 73.574.750 lei, și nu cea de 41.525.000 lei, cum din eroare a reținut Colegiul jurisdicțional.
Prin decizia nr. 311 din 13 mai 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins ca nefondat, recursul jurisdicțional declarat de R.N.P. - Direcția Silvică Bistrița Năsăud.
în esență s-a reținut că în raport cu concluziile expertizei tehnice, prejudiciul real ce poate fi reținut în sarcina contestatorului, se situează la valoarea de 41.525.000 lei, prin acordarea riscului normal al serviciului, iar în ceea ce privește contestarea în termen a angajamentelor de plată, s-a menționat că în mod legal și justificat, printr-o încheiere interlocutorie, din 13 august 2002, Colegiul jurisdicțional a admis repunerea în termen a contestatorului, cu privire la atacarea angajamentelor de plată nr. 1 și 2 din 2002.
în termen legal, conform prevederilor art. 82 din Legea nr. 94/1992 și cu respectarea condițiilor impuse de art. 301 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., R.N.P. - Direcția Silvică Bistrița Năsăud a declarat recurs împotriva deciziei secției jurisdicționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Astfel, în ceea ce privește angajamentele de plată, recurenta a solicitat ca instanța de recurs, pe baza probelor administrate în cauză, să rețină în principal că este neîntemeiată contestația formulată, iar în subsidiar, a solicitat menținerea acestora, numai pentru suma de 19.628.037 lei.
Cu referire la decizia de imputație, recurenta a solicitat, de asemenea, în principal, respingerea contestației, iar în subsidiar, menținerea deciziei de imputație, pentru suma de 73.574.750 lei.
Decizia atacată, ca și sentința pronunțată la fond, au fost criticate pentru lipsa analizării și pronunțării asupra dovezilor administrate de unitate, apreciindu-se că în mod greșit au fost avute în vedere concluziile expertizei tehnice, întrucât aceasta fiind efectuată mult timp după data controlului, nu mai poate fi concludentă și pertinentă în cauză.
Examinând decizia atacată, în raport cu criticile formulate, față de probele administrate în cauză, precum și în conformitate cu prevederile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Secția jurisdicțională a reținut în mod corect, ca și Colegiul jurisdicțional, de altfel, că răspunderea materială a contestatorului T.Ș. poate fi reținută, numai pentru suma de 41.525.000 lei, căci numai pentru această sumă sunt întrunite toate cerințele legale impuse de prevederile art. 102 alin. (1) vechiul C. muncii, privind răspunderea persoanelor încadrate în muncă. S-a arătat în detaliu și s-a argumentat judicios, pe baza unui bogat ansamblu probator administrat în cauză, că prejudiciul, în mod real produs, prin fapta ilicită a contestatorului, se situează la valoarea de 41.525.000 lei, urmare a acordării riscului normal al serviciului, care potrivit art. 102 alin. (2) C. muncii, înlătură caracterul ilicit al faptei și vinovăția persoanei răspunzătoare.
Criticile referitoare la greșita și nemotivata primire a concluziilor raportului de expertiză tehnică, nu pot fi primite, reținând în primul rând că efectuarea unui asemenea raport de expertiză era absolut necesară, dată fiind specificitatea domeniului și dificultatea reală, dacă nu chiar imposibilitatea de a stabili în alt mod prejudiciul creat societății recurente și astfel, determinarea persoanelor vinovate de producerea acestuia.
în al doilea rând, înalta Curte a reținut că în mod justificat și motivat au fost reținute concluziile și calculele efectuate de expertul tehnic, fiind însușită și primită varianta potrivit căreia, în urma măsurătorilor comparative s-au obținut rezultate echitabile.
în fine, nici criticile referitoare la angajamentele de plată nu sunt fondate, întrucât, față de dispozițiile legale aplicabile, instanțele au procedat la repunerea în termen în mod justificat, în urma analizării temeiniciei susținerii contestatorului, în sensul că acesta, suferind fiind de diferite afecțiuni psihice, ce au necesitat îndelungi tratamente, a realizat semnificația conținutului angajamentelor de plată, doar la data de 13 mai 2002, dată în raport cu care a fost admisă și solicitarea de repunere în termen.
Față de cele sus menționate și întrucât nici una din criticile recurentei nu este întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., a fost respins recursul formulat de R.N.P. - Direcția Silvică Bistrița Năsăud.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7846/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7842/2004. contencios → |
|---|
