ICCJ. Decizia nr. 7244/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7244/2004
Dosar nr. 2139/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 iunie 2002, SC C.M. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, să se dispună anularea deciziei nr. 342 din 31 mai 2002, emisă de primul pârât şi pe cale de consecinţă, a procesului-verbal nr. 547 din 5 aprilie 2002, încheiat de inspectori ai pârâtei secunde.
De asemenea, a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată la bugetul statului, a sumei totale de 5.023.503.274 lei, reprezentând diferenţa de T.V.A. şi majorări de întârziere aferente lucrărilor de construcţii de locuinţe executate în beneficiul unor persoane fizice, pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că sumele de bani stabilite prin actul de control financiar, nu sunt legal datorate, deoarece locuinţele au fost realizate pentru persoanele fizice, ca beneficiari finali, prevăzuţi în tabelul nominal anexat şi selectaţi conform prevederilor OG nr. 19/1994, care în cea mai mare parte au şi intrat în proprietatea lor.
Că, deci, este vorba de locuinţe ce nu au fost destinate investitorului, adică Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, ci acelor persoane fizice şi care beneficiază de cota 0 a T.V.A., potrivit art. 17 pct. B lit. n) din OUG nr. 17/2000 şi a dispoziţiilor cuprinse în Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1026/2000.
A precizat că în cazul casei de vacanţă contractată pentru beneficiarul Z.S., la valoarea de 94.443.664 lei, au fost respectate condiţiile prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 114/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 145/1999.
La data de 12 noiembrie 2002, societatea comercială reclamantă a formulat o cerere de chemare în garanţie, a Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, Consiliului Judeţean Vâlcea, Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, SC C. IV SA Râmnicu Vâlcea, SC T. SA Bucureşti, filiala Govora, SC C. SRL şi SC M. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru ca hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să le fie opozabilă şi eventual, aceste părţi să susţină cu probe concludente, apărările din acţiunea principală.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 59/F/C din 31 martie 2003, a admis în parte, acţiunea şi a anulat actele administrative supuse controlului jurisdicţional, pentru sumele de 2.771.493.272 lei, reprezentând T.V.A. şi majorările de întârziere aferente, în valoare de 2.232.624.400 lei.
A menţinut acele acte, pentru sumele de 18.134.296 lei şi respectiv, de 1.251.266 lei şi a respins ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă.
În esenţă, instanţa a reţinut că, fiind vorba despre lucrări de construcţii executate de reclamantă, la apartamentele atribuite în proprietatea unor persoane fizice, din blocurile deja existente, în conformitate cu autorizaţiile emise în baza Legii nr. 50/1991, aplicarea cotei 0 T.V.A. era justificată.
În acelaşi sens au fost invocate concluziile ce rezultă din adresa nr. 3168 din 27 iulie 2000 a Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului - Direcţia Generală Lucrări Publice, adresele nr. 353681 din 23 august 2000 şi nr. 615700 din 10 decembrie 2002, emise de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia de Impozite Indirecte şi, respectiv, Direcţia Generală Juridică.
Totodată, au fost avute în vedere constatările expertului contabil P.I., potrivit cărora, reclamanta nu datorează la bugetul statului, T.V.A. pentru lucrările efectuate la construcţiile noi.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, în nume propriu, precum şi în numele pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.
Recurenta a susţinut că în mod eronat prima instanţă a admis acţiunea, întrucât reclamanta a facturat lucrările de construcţii la blocurile de locuinţe noi, către Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, care conform contractului încheiat, este beneficiarul lor, iar această împrejurare face inaplicabile dispoziţiile art. 1 pct. 3 lit. a) din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1026/2000.
Pe de altă parte, la emiterea deciziei nr. 342/2002 s-a avut în vedere şi adresa nr. 261926 din 16 mai 2002 a Direcţiei de Politică şi Legislaţie Fiscală, care precizează că primăriile nu beneficiază de cota 0 T.V.A., pentru construcţia de locuinţe destinate vânzării către tineri, în baza OG nr. 19/1994. Ele îşi pot exercita, însă, dreptul de deducere, conform art. 18 - 21 din OUG nr. 17/2000.
În sfârşit, referitor la adresa nr. 353681/2000, s-a opinat că nu prezintă relevanţă, întrucât ea se referă la aplicarea generală a cotei 0 T.V.A. pentru lucrările care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 17 lit. b) din aceeaşi ordonanţă guvernamentală.
Recursul este nefondat.
Locuinţele noi executate de reclamantă, în blocurile S.10 - S.11, zona nord a municipiului Râmnicu Vâlcea, sunt destinate unor persoane fizice, respectiv tineri căsătoriţi, menţionaţi în tabelul nominal anexat la dosar.
Aceştia au beneficiat indiscutabil, de facilităţile instituite prin OG nr. 19/1994, privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări şi construcţii de locuinţe.
Rolul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, în derularea întregului proces investiţional, este cel definit prin ordonanţa guvernamentală mai sus menţionată, adică acela de autoritate a administraţiei publice locale, responsabilă pentru edificarea construcţiilor de locuinţe, de ordonator terţiar de credite aprobate de stat în acest scop, şi nu de beneficiar al unor locuinţe, pentru realizarea cărora nu participă cu fonduri proprii.
În raportul juridic stabilit cu antreprenorul general, primăria a avut calitatea de investitor, iar potrivit art. 17 pct. B lit. n) din OUG nr. 17/2000 şi a celor conţinute în art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1026/2000, pentru astfel de lucrări de construcţie nu se facturează T.V.A.
În acelaşi sens s-au exprimat Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, prin adresa nr. 3168 din 27 iulie 2000; Ministerul Finanţelor Publice, prin adresele nr. 353681 din 23 august 2000 şi respectiv, nr. 615700 din 10 decembrie 2002.
S-a precizat în acest ultim înscris, că în sensul OUG nr. 17/2000 şi a ordinului ministerial mai sus indicat, cota 0 T.V.A. se aplică construcţiei de locuinţe efectuate de persoane juridice autorizate, fără diferenţieri privind modul în care, persoanele fizice beneficiare construiesc (individual sau prin proceduri de constituire iniţiate de stat, conform OG nr. 19/1994, Legii nr. 114/1996 şi Legii nr. 152/1998), construcţiile fiind autorizate în baza prevederilor din Legea nr. 50/1991.
La rândul său, expertul contabil P.I. a concluzionat că facturarea de către reclamantă, a locuinţelor în discuţie, cu cota 0 T.V.A., este legală şi agentul economic nu datorează la bugetul statului, sumele de bani calculate cu acest titlu.
Prin completarea la raportul de expertiză, în care a răspuns la obiecţiunile formulate de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, expertul a arătat că îşi menţine opinia exprimată iniţial. A precizat, totodată, că primăria nu a construit locuinţe destinate vânzării, din fonduri proprii sau de la bugetul local, ci a construit locuinţe, la solicitarea persoanelor fizice care au beneficiat de credite cu dobândă.
Este, deci, evident că, dacă respectând legea atunci în vigoare, constructorul noilor locuinţe destinate tinerilor căsătoriţi nu a încasat T.V.A., nu se justifică câtuşi de puţin, pretenţia organelor financiare implicate în litigiu, la plata unor sume de bani cu titlu de diferenţă de T.V.A. şi majorări de întârziere aferente.
Având în vedere considerentele expuse şi apreciind că soluţia primei instanţe, de admitere parţială a acţiunii, cu consecinţa exonerării reclamantei, de obligaţia de virare la bugetul statului, a sumei de 2.771.493.272 lei şi respectiv, de 2.232.624.000 lei, se vădeşte legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 59/F-C din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7241/2004. Contencios. La încheiere... | ICCJ. Decizia nr. 7251/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
