ICCJ. Decizia nr. 7290/2004. Contencios. Refuz plată drepturi băneşti - art.104 din Legea nr.92/1992. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7290/2004
Dosar nr. 4668/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 110, pronunţată la data de 26 ianuarie 2004 în dosarul nr. 3425/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat Ministerul Justiţiei, să-i recunoască dreptul la plata indemnizaţiei egală cu 5 salarii nete, prevăzută de art. 104 din Legea nr. 92/1992, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta a avut o vechime continuă în magistratură, mai mare de 20 de ani, astfel că, potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 92/1992, introdus prin Legea nr. 142/1997, este îndreptăţită să primească indemnizaţia egală cu 5 salarii de bază nete, la data când a fost eliberată din funcţie, din motive neimputabile.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Ministerul Justiţiei, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal (art. 304 pt. 9 C. proc. civ.), prevederile legale în materie fiind interpretate în mod greşit.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că intimata-reclamantă avea la data eliberării din funcţie - data de 1 iunie 1990, când a fost pensionată pentru limită de vârstă, o vechime continuă în magistratură mai mare de 20 de ani.
Într-adevăr, potrivit art. 104 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările şi completările ulterioare, magistraţii cu o vechime continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării, beneficiază la această dată, de o indemnizaţie egală cu 5 salarii de bază nete, dar aceste dispoziţii au fost introduse prin Legea nr. 142/1997 (M. Of. nr. 170/25.07.1997).
Or, aplicarea acestor dispoziţii legale, unui raport juridic care şi-a produs efectele la data de 1 iunie 1990, echivalează cu o aplicare retroactivă a legii, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor legale şi constituţionale care interzic acest lucru.
În ceea ce priveşte situaţia survenită ulterior datei de pensionare, când intimata-reclamantă şi-a reluat activitatea, prin cumul cu pensia, în funcţia de consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei, până la data de 1 septembrie 2003, dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 92/1992, nu sunt aplicabile, această nouă perioadă fiind o perioadă distinctă şi sub limita duratei prevăzute de lege.
În concluzie, recursul va fi admis, hotărârea instanţei de fond va fi casată, fiind dată ca urmare a aplicării greşite a prevederilor legale citate mai sus.
Rejudecând cauza, potrivit considerentelor de mai sus, acţiunea va fi respinsă ca nefondată, cererea reclamantei fiind lipsită de temei legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 110 din 26 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7275/2004. Contencios. Refuz invalidare... | ICCJ. Decizia nr. 7293/2004. Contencios. Anulare decizie C.S.A.... → |
|---|
