ICCJ. Decizia nr. 7300/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.si nota de constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7300/2004
Dosar nr. 1226/2002
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.V. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Financiară Tulcea, solicitând instanţei anularea deciziei nr. 1493 din 28 septembrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin nota de constatare nr. 342373/2001, s-au stabilit în sarcina sa, o serie de obligaţii de plată de către organul financiar, reprezentând T.V.A. de plată pentru anul 2000, majorări pentru T.V.A. şi penalităţi pentru T.V.A. de plată pentru anul 2000.
Reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 1493 din 28 septembrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, întrucât activitatea de pescuit industrial, cu mijloace tradiţionale, pe care o desfăşoară, nu are la bază, autorizaţia emisă conform Decretului - lege nr. 54/1990, deoarece acest act normativ are în vedere categoriile de activităţi pe care persoanele fizice independente le desfăşoară în domeniul serviciilor sau pentru realizarea anumitor servicii.
A mai arătat faptul că activitatea de pescuit pe care o desfăşoară, este o activitate de producţie, şi nu una de comerţ, iar vânzarea peştelui, de către pescar, către punctul de colectare peşte, nu este un fapt de comerţ, motiv pentru care nu datorează T.V.A.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 19/CA din 28 februarie 2002, a admis acţiunea formulată, în sensul că a reţinut în sarcina reclamantului, faptul că datorează T.V.A. aferent anului 2000, majorări de întârziere şi penalităţi, pentru nedepunerea decontului de T.V.A., însă, aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, într-o sumă mai mică, decât cea cuprinsă în Decizia atacată, anulând în parte această decizie.
Instanţa a reţinut faptul că reclamantul face parte din categoria persoanelor prevăzute în art. 2 din OG nr. 17/2000 privind T.V.A. şi că activitatea de pescuit sau persoana fizică ce realizează această activitate, nu este menţionată printre operaţiunile sau persoanele fizice scutite de T.V.A., aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din OG nr. 17/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, D.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de faptul că dispoziţiile art. 17 alin. (1) şi (2) din OG nr. 73/1999, cu modificările ulterioare, prevăd faptul că pentru activităţile impozitate pe baza normei de venit, printre care se regăseşte şi activitatea de pescuit, nu există obligaţia conducerii evidenţei contabile, impozitul fiind fix, stabilit anual prin hotărâri ale consiliilor.
A mai arătat faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere că reclamantul a livrat peşte către SC B.S. SR., societate ce efectuează export de produse din peşte şi care beneficiază de prevederile OG nr. 17/2000, privind dreptul la cota 0 de T.V.A.
Analizând motivele de recurs şi probele administrate, în raport cu sentinţa pronunţată, Curtea constată fondat, recursul formulat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) din OG nr. 7/2001, Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1192/1999 şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 425/1998, veniturile din pescuit sunt impozitate pe baza normei de venit şi deci, evidenţierea veniturilor şi a cheltuielilor în regim contabil nu este necesară.
Faţă de prevederile explicite ale articolului de lege invocat, coroborat cu conţinutul Nomenclatorului activităţilor independente, pentru care venitul net se determină pe baza normei de venit (Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1192/1999, Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 425/1998), pentru contribuabilii care desfăşoară acest fel de activitate, nu există practic, posibilitatea conducerii evidenţei contabile.
De altfel, la momentul predării peştelui către punctele de colectare, se întocmeşte formularul „Borderou de achiziţie" (cod 14-4-13, 14-4-13/a şi 14-4-13/b), care nu cuprinde rubrici de T.V.A., acest fapt venind în sprijinul susţinerii că raţiunea legiuitorului este să nu oblige aceşti contribuabili la conducerea evidenţei contabile.
Interpretarea textului de lege incident în cauza de faţă, art. 6 lit. a) din OG nr. 17/2000, care enumeră exemplificativ categoriile de operaţiuni/persoane care sunt scutite de T.V.A., ne conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere, criteriul formei de organizare în desfăşurarea activităţii, respectiv „activitate desfăşurată în mod independent".
Interpretarea sintagmei „alte profesii asemănătoare", se referă la activităţi desfăşurate în mod independent, iar activitatea pescarului trebuie inclusă aici, ca fiind scutită de T.V.A.
Or, înregistrarea pescarului, ca plătitor de T.V.A., are drept consecinţă, conducerea evidenţei contabile în partidă dublă, ceea ce este în contradicţie flagrantă cu intenţia legiuitorului, de a simplifica cât mai mult posibil, procedurile fiscale pentru acest gen de contribuabili.
Având în vedere probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în materie, Curtea va admite recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.V. împotriva sentinţei civile nr. 12/CA din 28 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează în totalitate nota de constatare nr. 342373 din 18 aprilie 2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Tulcea şi Decizia nr. 1493 din 28 septembrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi exonerează pe reclamantul-recurent, de plata sumelor reţinute în sarcina sa.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7299/2004. Contencios. Anulare hotarâre de... | ICCJ. Decizia nr. 7301/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.si... → |
|---|
