ICCJ. Decizia nr. 7301/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.si nota de constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7301/2004
Dosar nr. 1227/2002
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 26 noiembrie 2001, reclamantul A.T. a solicitat anularea notei de constatare nr. 103524 din 18 aprilie 2001, întocmită de Administraţia Finanţelor Publice Tulcea, precum şi a deciziei nr. 1494 din 28 septembrie 2001, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin care i-a fost respinsă contestaţia privind obligarea la plata sumei de 143.979.898 lei, T.V.A. aferentă anului 2000, majorări de întârziere aferente T.V.A. şi penalităţi pentru nedepunerea decontului de T.V.A.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut greşita interpretare a dispoziţiilor OUG nr. 17/2001 privind T.V.A., în sensul că activitatea pe care o desfăşoară, este o activitate de producţie agricolă, şi nicidecum de comerţ.
Prin sentinţa civilă nr. 18 din 28 februarie 2002, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea şi a anulat în parte nota de constatare nr. 103524/2001 a Administraţiei Finanţelor Publice Tulcea şi Decizia Ministerului Finanţelor nr. 1494/2001, în sensul că a modificat cuantumul obligaţiei stabilite, în sarcina reclamantului, cu titlu de T.V.A., majorări de întârziere aferente şi penalităţi de la 143.979.898 lei, la 120.991.520.
Pentru aceasta s-a reţinut că activitatea de pescuit nu se află printre operaţiunile prevăzute de art. 6 din OUG nr. 17/2001 şi ca atare, nu este scutită de T.V.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, A.T., care în esenţă, a arătat că dispoziţiile art. 6 lit. a) din OUG nr. 17/2001, enumeră exemplificativ, şi nu limitativ, categoriile de operaţiuni şi persoanele scutite de T.V.A., dovada fiind sintagma „activitate desfăşurată în mod independent" şi „alte profesii asemănătoare, pe care legiuitorul le-a avut în vedere, când a enunţat textul menţionat".
Recurentul a mai susţinut că pentru activităţile impozitate pe baza normei de venit, cum este şi activitatea de pescuit, nu exista obligativitatea conducerii evidenţei contabile, singurul mod pe baza căruia se confirmă predarea cantităţii de peşte către centrul de achiziţie, fiind „borderoul de achiziţie" - document fiscal prevăzut de Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 425/1998 şi care nu are rubrică de T.V.A.
În fine, în susţinerea criticilor sale, recurentul a invocat şi faptul că obligarea sa la plata T.V.A., este nelegală, având în vedere împrejurarea că peştele este livrat către o societate care efectuează export de produse de peşte şi care conform OUG nr. 17/2000, beneficiază de cota 0 T.V.A.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin nota de constatare nr. 103524 din 18 aprilie 2001, Administraţia Finanţelor Publice Tulcea a reţinut că pentru luna august 2000, A.T. a realizat din activitatea de pescuit, un venit de peste 50.000.000 lei, şi l-a obligat la plata T.V.A. corespunzătoare, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 17/2001.
Măsura ca atare a fost menţinută atât de Ministerul Finanţelor Publice, care a respins contestaţia formulată împotriva notei de constatare, cât şi de Curtea de Apel Constanţa, care a soluţionat plângerea formulată împotriva deciziei Ministerului Finanţelor Publice, motivarea în esenţă fiind aceeaşi, şi anume, neincluderea activităţii de pescuit, în categoria activităţilor scutite de plata T.V.A., astfel cum sunt enunţate de art. 6 din OUG nr. 17/2001.
Soluţia astfel pronunţată, este vădit nelegală şi netemeinică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) din OG nr. 7/2001: „contribuabilii care desfăşoară activităţi pentru care venitul net se determină pe baza normei de venit, nu au obligaţia să organizeze şi să conducă o evidenţă contabilă în partidă simplă pentru activitatea respectivă".
Or, din punct de vedere fiscal, activitatea de pescuit este impozitată pe baza normei de venit, în conformitate cu prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1192/1999.
În fapt, pescarii livrează cantitatea de peşte, către punctele de colectare aparţinând societăţilor comerciale de profil, care se ocupă de condiţionarea, prelucrarea şi valorificarea acestora, livrare confirmată de „borderoul de achiziţii", singurul document fiscal pe baza căruia se realizează înregistrarea în gestiunea punctului de colectare şi întocmirea notei de recepţie şi constatare diferenţe – practic, singurul document legal de provenienţă a mărfii.
Astfel fiind, a obliga pescarii care desfăşoară activităţi, pentru care venitul se determină pe baza normei de venit, să conducă o evidenţă contabilă, de natura celei necesare pentru înregistrarea ca plătitori de T.V.A., este nu numai în totală contradicţie cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) din OG nr. 7/2001, dar în acelaşi timp este şi imposibil de realizat, dat fiind numărul mare şi diversitatea şi complexitatea documentelor pe care aceştia ar avea obligaţia să le întocmească şi contabilizeze.
Împrejurarea că dispoziţiile art. 6 lit. a) din OUG nr. 17/2001, nu se referă expres la activitatea de pescuit, nu poate constitui un temei de drept pentru înregistrarea pescarului, ca plătitor de T.V.A., intenţia legiuitorului de a scuti această activitate de T.V.A., fiind dovedită prin instituirea acelor dispoziţii legale care exceptează această categorie de contribuabili, de la conducerea evidenţei contabile.
Având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.T. împotriva sentinţei civile nr. 18/CA din 28 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează în totalitate nota de constatare nr. 342373 din 18 aprilie 2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Tulcea şi Decizia nr. 1494 din 28 septembrie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice şi exonerează pe reclamantul-recurent, de plata sumelor reţinute în sarcina sa.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7300/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.si... | ICCJ. Decizia nr. 7303/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
